Mortelle randonnée (1983)
Regia: Claude Miller
Distribuția: Michel Serrault, Isabelle Adjani, Guy Marchand
Alfred Hitchcock a murit în 1980, dar nu de tot. În fapt, influența sa este atât de puternică încât până în ziua de astăzi, la 45 de ani de la plecarea sa, nu numai că filmele sale sunt văzute și revăzute, analizate și savurate, dar ele reprezintă și borne de referință pentru multe dintre creațiile din genuri cinematografice diverse, ca suspense, horror, filme de spionaj sau thrillere psihologice. Unul dintre complimentele absolute pe care le putem face unui regizor sau unui scenarist care a creat un film cu impact vizual puternic sau a adus pe ecran o poveste ieșită din comun este să caracterizăm acel film ca pe o producție despre care nici lui Hitchcock nu i-ar fi fost rușine. Acesta este cazul și cu filmul ‘Mortelle rendonnée’ (titlul distribuirii engleze a fost ‘Deadly Circuit’) realizat cu trei ani după moartea maestrului, în 1983, de Claude Miller. Calitatea era de așteptat căci scenariul, care adaptează foarte liber un roman de ‘serie noire’, este semnat de Michele Audiard, poate scenaristul și creatorul de dialoguri cel mai remarcabil al cinematografiei franceze de după cel de-al doilea război mondial. Ceea ce a făcut însă Miller din acest material este ceva cu totul special.
Eroul filmului este un detectiv particular (poreclit Ochiul) din tagma celor imaginați de Raymond Chandler: cinic și singuratic, desi nu lucrează independent ci într-o agenție cu o șefă severă, care se uită mai mult la cheltuieli. Duce cu el o traumă personală – o căsnicie destrămată după moartea cu 20 de ani în urmă a singurei sale fiice, Marie. Rezolvă cuvinte încrucișate și vorbește singur, ceea ce este pretextul original al unui comentariu permanent voice-off de-a lungul întregului film. Arată așa de anonim încât aproape ne face să credem că o poate urmări în jumătate din Europa vreme de zile, săptămâni sau luni pe tânăra și frumoasa Catherine, o ucigașă serială, fără ca aceasta să-l observe vreodată. Catherine poartă și ea o traumă a ei, ca într-un fel de simetrie a destinelor între urmăritor și urmărită. Le povestește diferitelor victime despre un tată imaginar, uneori profesor conferențiar, alteori explorator polar. În fapt este o orfană crescută în sistemul public, care alunecase pe panta crimei. Își imaginează Ochiul că a regăsit în ucigașa urmărită pe fiica pierdută? Poate că da, în orice caz, de la un moment încolo, detectivul se transformă în protector. Sunt șanse să o salveze?
Michel Audiard nu încearcă în scenariul său să creeze vreo iluzie de credibilitate. În fapt, poate că, din ceea ce vedem pe ecran, puțin este adevărat și multe sunt visele și dorințele celor doi eroi. Sigur reale sunt doar cadavrele. Mania de a vorbi singur și cu voce tare a detectivului îi dă prilejul lui Michel Audiard să creeze încă o serie de dialoguri (sau mai mult monologuri) din cele în care era maestru. Isabelle Adjani este fascinantă într-un rol în care-și învăluie frumusețea în mister și o vulnerabilitate compensată prin violență. Michel Serrault este și el un personaj rănit de viață, obligat să-și ascundă traumele și singurătatea. Cei doi evoluează în universurile lor paralele până la întâlnirea din final. Mai există o creație actoriceasca remarcabila, cea a lui Stéphane Audran, urâțită și îmbătrânită până la a nu o recunoaște pentru un rol de compoziție surprinzător. Muzica originală sau combinând variații la Schubert și ‘Paloma’ însoțește expresiv toată acțiunea. ‘Mortelle rendonée’ este un thriller straniu și special, cu personaje care vor rămâne în amintirea spectatorilor. Hitchcock l-ar fi apreciat.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
