Widows (2018)
Regia: Steve McQueen
Distribuția: Viola Davis, Michelle Rodriguez, Elizabeth Debicki, Cynthia Erivo, Liam Neeson, Manuel Garcia-Rulfo, Colin Farrell, Robert Duvall
Este un moment bun pentru filme despre femei, cu mesaje feministe puternice, legate sau nu de me2. Unele dintre aceste filme sunt realizate de femei, cele mai multe dintre ele permit oportunități minunate pentru actrițe de a juca roluri coerente, într-o cantitate și de o calitate ca niciodată în istoria Hollywood-ului. Unele genuri sunt binecuvântate de variante feministe de obicei ale unor teme macho, și un exemplu bun în acest an este genul de filme despre furturi sofisticate. 2018 a adus pe ecrane două „blockbustere” de gen: „Ocean’s Eight” al lui Gary Ross, și „Widows” regizat de Steve McQueen. Genul poate fi același, dar stilurile și abordările sunt complet diferite. În aproape orice privință, „Widows” este ceea ce „Ocean’s Eight” nu este.
Ambele filme descriu câte un grup de femei care se angajează în ceea ce poate fi considerat pe ecran și în viața reală ca fiind o încercare numai pentru bărbați – planificarea și executarea unui jaf sofisticat. Eroinele din „Widows” nu sunt totuși criminale care se întâmplă a fi femei, ci mai degrabă un grup de văduve ale căror soți care se ocupau cu jafurile sunt uciși în timpul ultimei lovituri nefericite. În loc să fie lăsate în suferințele lor, văduvele vor trebui să execute următoarea lovitură bine plănuită a soților pentru a plăti unui politician transformat în gangster datoriile moștenite de la soți. Contextul acțiunii este orașul Chicago, descris ca un iad urban de criminalitate și corupție la toate nivelurile, până la politicienii implicați în următoarea rundă de alegeri locale. O modalitate de a descrie povestea filmului este de a spune că este vorba despre femei obișnuite care devin de nevoie gangsteri sofisticați, care preiau profesia și învață meseia de hoț stăpânita de soții lor.
Această poveste ar fi putut fi spusă în multe feluri, și principalul motiv pentru care nu am fost entuziasmat de „Widows” este faptul că regizorul Steve McQueen nu pare să se fi decis ce fel de film dorea să facă. Cu siguranță, nu este o comedie ușoară sau un film despre jafuri făcut în principal pentru plăcerea de a urmări planificarea și execuția ingenioasă, deși flirtează cu ambele genuri în momente diferite. Elementele de acțiune nu lipsesc, dar nu sunt teribil de spectaculoase sau foarte inventive. Accentul pare să fi fost mai mult asupra psihologiei personajelor care se confruntă nu numai cu adevărul despre felul în care soții lor le asiguraseră un trăi bun, ci sunt și obligate să-i înlocuiască în crimă. Mi-a plăcut faptul că povestea evită stereotipurile și că fiecare personaj este viu, are îndoieli și se confruntă cu dileme, ia decizii bune și rele.
Bun jocul actoricesc al actrițelor Viola Davis, Michelle Rodriguez și Elizabeth Debicki care susțin această parte care este cea mai bună din film. Paradoxal, povestea criminală este surprinzător de slabă, având în vedere că filmul se bazează pe un scenariu scris de Gillian Flynn, inspirat de un roman al lui Lynda La Plante. M-aș fi așteptat mai puține găuri abisale și mai multă credibilitate de la un scenariu scris de astfel de talente în lumea romanelor de gen americane. Robert Duvall, Liam Neeson și Colin Farrell contribuie cu talentul lor în susținerea rolurilor. De data aceasta, personajele feminine au prioritate, dar acest lucru nu este suficient pentru a evita ca „Widows” să devină un film care nu își realizează potențialul.
