Un film, două păreri: Atonement (2007)

Atonement (2007)-Remuscare
Regia: Joe Wright
Actori: James McAvoy, Keira Knightley, Romola Garai, Saoirse Ronan, Vanessa Redgrave

Povestea filmului lui Joe Wright ‘Atonement’ incepe ca o drama romantica si sociala petrecut intr-un conac, asemanator cu cel din „Easy Virtue”. Bogata fiica mai in varsta a detinatorilor imobilului, Cecilia (Keira Knightley) se indragosteste de simpaticul si inteligentul Robbie (James McAvoy), fiul servitorului si cei doi traiesc o aventura scurta si pasionala care este intrerupta brusc de Brionny, sora cea tanara a Ceciliei, o adolescenta confuza, dar plina de imaginatie, care interpreteaza gresit unele scene la care asista si il trimite pe Robbie la inchisoare pentru o infractiune pe care nu a comis-o.Urmatoarea parte a povestii se petrece in Europa inceputului celui de-al doilea razboi mondial. Robbie si-a recastigat libertatea, oferindu-se voluntar pentru a servi ca simplu soldat in armata si traieste tragedia razboiului si zilele debarcarii la Dunquerque. Ancora sa morala este o scurta intalnire pe care a avut-o cu Cecilia si speranta de a-si recuceri iubirea si viata lui.

In a treia parte, o reintalnim pe Brionny, departe de anii sai tulburi , care incepe treptat sa inteleaga raul pe care l-a facut surorii sale si iubitului acesteia. Ea a renuntat la viata usoara de la conac si studiaza la Cambridge, se ofera voluntara ca asistenta medicala pentru a face ceva bun in viata si incearca sa o contacteze pe sora ei, pentru a capata iertarea si a indrepta raul pe care l-a facut prin recunoasterea faptului ca acuzatiile sale au fost false. Dar este ispasirea suficienta si poate indrepta pacatele  in viata reala? Sau poate imaginatia compensa pentru ceea ce destinul a decis sa se intample in viata reala? Este intr-adevar destinul, sau hazardul si neintelegerile din viata reala care guverneaza tot ceea ce se intampla?

Ultima parte a povestii ne va da raspunsurile. Brionny devine adevaratul erou al povestii, cu alternarea ei permenenta intre imaginatie si realitate, cu tentativa ei de a-si asuma responsabilitatea si a-si obtine iertarea pentru pacatele pe care le-a comis cu mult timp in urma, dar care o urmeaza pentru tot restul vietii ei. Scena finala ne da o perspectiva diferita asupra intregii povesti si reflecta probabil structura narativa a romanului original.

Sunt doua scene de cinematografie frumoase in acest film – fuga prin padure din prima parte a filmului si scena lunga de pe plaja de la Dunquerque care aduce la viata ultimele zile ale razboiului– si trebuie, in acest sens, mentionat numele directorului de imagine Seamus McGarvey. Dintr-o echipa de actori buna, mi-a placut cel mai mult James McAvoy care educe pe ecran personalitate si farmec pentru a se potrivi cu frumoasa si talentata Keira Knightley si Vanessa Redgrave cu performanta emotionata in rolul lui Brionny in varsta, unul care i se potriveste de minute.

Nu am citit cartea lui Ian McEwan, dar calitatea si internsitatea povestii pot fi simtite in scenariul de la „Atonement”. Regizotul Joe Wright a folosit de cateva ori o tehnica interesanta de a juca aceeasi scena din perspectiva unor personaje diferite, subliniind rolul perceptiei (adevarate sau false) in poveste. Ca spectator, am avut sentimentul ca, in acest caz, suntem poate in prezenta unei adaptari pe ecran care reuseste a fi apropiata spiritului si calitatii unei carti bune.

Nota 8/10

Dan

Un film foarte laudat in America, unul dintre favoriti la Oscarul din 2008, dar care a castigat doar un premiu pentru cea mai buna coloana sonora, castigator al Globului de Aur pentru Cel mai bun film, Atonement nu este decat o poveste de dragoste ce se desfasoara pe parcursul a zeci de ani. M-a impresionat mai mult povestea filmului, scenariul (ecranizarea facandu-se dupa romanul lui Ian McEwan, tradus si in romaneste cu numele “Ispasire”), si mai putin prestatia actorilor, desi nu am nimic sa le reprosez si au obtinut si ei multe nominalizari pentru acest film (respectiv cei mai buni actori in rol principal masculin si feminin la Globul de Aur, premii insa necastigate de ei).

Totul se invarte in jurul sentimentului de vinovatie al micutei Brionny, o fetita de 12-13 ani care ia decizia sa il acuze pe Robbie, iubitul sororii sale, Cecilia, de o infractiune de viol pe care acesta nu a comis-o. Si asta datorita geloziei pe care o avea fata de sora ei si dorintei sale ca Robbie (desi de varsta diferita) sa fie doar al ei sau al nimanui. Filmul se dezvolta de aici, Robbie este inchis, iese trei ani de zile din inchisoare, alegand ca alternativa armata si anii plini de primejdii ai celui de-al doilea razboi mondial si incearca sa se intoarca la Cecilia si sa isi ia viata de la capat. Imaginile de final in care “micuta” Brionny, dupa cativa zeci de ani, interpretata de Vanessa Redgrave, ajunge acum o cunoscuta scriitoare si isi scrie romanul vietii ei, numit “Cainta”, un roman autobiografic, in care isi dezvaluie sentimentul de vinovatie care a urmarit-o tot timpul.

O muzica foarte inspirata insoteste imaginile filmului, cu o bataie sacadata si potrivita a clapelor unei masini de scris. De asemenea, interesant si de retinut este ca, pentru a sublinia unele scene, regizorul le dubleaza, pentru a pune in evidenta perspectiva mai multor personaje cu privire la acelasi lucru si a demonstra ca lucrurile in viata sunt diferite in functie de personalitatea si de interpretarea fiecaruia din afara. Astfel, redarea dublă a scenelor este, de fapt, redarea văzuta prin ochii lui Brionny, si redarea lor cum au fost în realitate.

Nota 9/10

Jovi