Life on Mars (2006–2007)
Creatori: Matthew Graham, Tony Jordan, Ashley Pharoah
Distribuție: John Simm, Philip Glenister, Liz White
Una dintre plăcerile mele de cinefil sau de spectator al serialelor TV este să găsesc în ele povești despre salturi sau călătorii în timp. Când producția este datată cu 17 ani în urmă, cum se întâmplă cu serialul ‘Life on Mars’ (2006-2007) excursia în timp devine și mai interesantă. Avem de-a face cu trei planuri temporale – cel din care pleacă eroul (în acest serial 2006), cel în care-l poartă acțiunea (1973) și cel în care vizionăm noi, spectatorii (2023). Spectatorul, din fotoliul său, compară nu numai perioadele de timp din poveste între ele, ci și cu prezentul nostru. Când producătorul serialului este BBC-ul și eroii sunt polițiști sau detectivi, avem șanse bune să întâlnim o poveste bine scrisă, cu personaje credibile, cu un simt al justiției dezvoltat și permanent confruntate cu dileme morale și legale. Dar între 2006 și 1973 diferența poate fi abisală, mai ales daca, precum pentru detectivul principal Sam Tyler, călătoria în timp este nedorita și reîntoarcerea ‘acasă’ – adică în timpul său – este aproape permanent gândul principal și motivația majorității acțiunilor sale.
Vehicolul de transport în timp joacă un rol esențial în ‘Life on Mars’. Nu este vorba despre vreo mașinărie sofisticata inventată de vreun savant genial, ci despre un accident. Sam Tyler este detectiv principal la poliția din Manchester, unde lucrează împreună cu iubita sa. În cadrul anchetei căutării unui ucigaș în serie, aceasta dispare, iar Sam, plecat în ajutorul ei, are un accident de circulație. La radioul mașinii, David Bowie cântă ‘Life on Mars’. Același cântec este cântat și la radioul mașinii sale atunci când se trezește, dar mașina este cu totul un alt model, iar anul este 1973. Suntem tot la Manchester, Sam este tot detectiv (pe un post ceva mai mic în ierarhia poliției), dar lumea pare cu totul alta. Orașul este murdar, lipsesc clădirile moderne și nu există telefoane mobile. Peste tot se fumează, polițiștii nu se jenează să bea în timpul serviciului și lucrează după metode primitive, inclusiv presiuni fizice în timpul interogatoriilor. Sam încearcă să se încadreze în aceasta lume, lucrează la rezolvarea unor cazuri polițienești mai mult sau mai puțin interesante și caută tot timpul poarta prin care s-ar putea întoarce ‘acasă’, adică în timpul său.
Din ‘Life on Mars’ au fost realizate două sezoane de câte opt episoade fiecare. Farmecul serialului provine în mare parte din confruntarea eroului cu lumea în care a ajuns. 33 de ani nu ar trebui să reprezinte o diferență abisală, dar pentru realizatorii serialului se pare că este. Anglia lui 2006 este în așa fel de schimbată încât Sam Tyler, ajuns în 1973, trăiește senzația (declarată) că este pe altă planetă. Legătura cu lumea sa adevărată este realizată nu doar prin amintiri ci și prin contacte sporadice și misterioase – telefoane care sună la miez de noapte sau emisiuni de televiziune în care aude voci ‘de acasă’. Se află oare într-un vis prelungit datorat comei în care se afla după accidentul din 2006? Poate că după operații și tratament doctorii vor reuși să-l salveze și să-l readucă acasă? Nu poate spune adevărul (‘eu vin din viitor’), căci lumea l-ar privi ca pe un nebun. În plus, lumea lui 1973 pare atât de reală: un sef cam bețiv și cam violent dar care până la urmă rezolva cazuri polițienești complicate pentru a aduce liniștea cetățenilor orașului sau, câțiva colegi cam nepricepuți după criteriile anului 2006 însă gata să-și riște viață pentru a-și îndeplini misiunile, o tânără polițistă de care Sam este atras dar cu care ezită să se implice deoarece știe că va trebui să o părăsească într-un fel sau altul. Câteva lucruri nu s-au schimbat – de exemplu suporterii de fotbal din Manchester sunt împărțiți în două tabere care se urăsc de moarte (uneori la propriu): suporterii lui City și cei ai lui United. În fiecare episod lupta lui Sam pentru a se lămuri cum a ajuns în 1973 și a se reîntoarce în 2006 este combinată cu câte o intrigă polițienească independentă. Nu totul este rău în aceasta lume: muzica minunata a începutului anilor ’70 însoțește fiecare episod, iar aerul de libertate al Angliei anilor de vârf ai mișcărilor pop, beat și hippie pare mult mai divers și mai interesant decât atmosfera puritană a lui 2006, că să nu mai vorbim de cea din 2023.
În rolurile principale apar câțiva buni actori britanici, cunoscuți mai ales din seriale de televiziune: John Simm îl interpretează pe Sam Tyler cu autenticitate și sensibilitate, Philip Glenister este excelent în rolul șefului polițist bețiv, aparent misogin și rasist, dar devotat profesiei sale și oamenilor cu care lucrează, iar Liz White este convingătoare în rolul polițistei care îi oferă eroului un motiv de a rămâne, poate, în lumea lui 1973. Episoadele din al doilea sezon mi s-au părut mai bine scrise, cu acțiune mai închegată și cazuri mai interesante. Excepția este ultimul episod, în care este rezolvată enigma saltului în timp și problema întoarcerii în 2006, dar lăsată deschisă și posibilitatea reîntoarcerii în 1973, pentru un eventual al treilea sezon. Nu a mai fost să fie, căci producătorii au decis să întrerupă serialul. Păcat, căci devenise din ce în ce mai interesant. S-a pierdut cu aceasta ocazie și firul primului caz, care declanșase întreagă acțiune, caz rămas nerezolvat. Dar și așa, sunt destul de multe motive bune să căutați pe platformele de ‘streaming’ cele 16 episoade produse din ‘Life on Mars’ și să le vizionați sau să le revizionati.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
