IP5: L’île aux pachydermes (1992)
Regia: Jean-Jacques Beineix
Distribuția: Yves Montand, Olivier Martinez, Géraldine Pailhas, Sotigui Kouyaté
O descoperire. Dispariția lui Jean-Jacques Beneix ne-a oferit ocazia de a revedea câteva dintre filmele acestui regizor francez care lasă în urmă o filmografie nemeritat de scurtă. Cele mai faimoase filme ale sale fuseseră realizate în anii ’80 – ‘Diva’, ‘Betty Blue’. ‘IP5: L’ile aux pachydermes’, lansat pe ecrane în 1992 a fost primit cu răceală de critica. Publicul a fost mai generos, dar un alt eveniment a marcat destinul filmului, și cu aceasta, poate, și cariera lui Beneix. Yves Montand, uriașul actor (și cântăreț, dar în acest film nu cântă) a murit în urma unui atac de inimă la câteva zile după finalul filmărilor, în noiembrie 1991. Spectatorii, poate influențați și de articole din presă, au legat moartea actorului iubit de solicitarea intensă la care l-au supus filmările. În film, Leon Marcel, vagabondul bătrân jucat de Yves Montand are parte de o moarte similară. Viața și filmul s-au întâlnit încă odată, într-o tragică coincidență.
‘IP5’ propune două povești de dragoste în ambalaj de ‘road movie’. Tony (Oliver Martinez) este un tânăr din ‘banlieu’ care se ocupă de street art și de mici furtișaguri împreună cu prietenul său Jockey, un băiețel de origine africană. Când tatăl băiatului are un incident medical, asistenta venită să-l ajute este Gloria (Geraldine Pailhas), o fată frumoasă și serioasă de care Tony se îndrăgostește pe loc. Aceasta nu pare interesată de avansurile ‘golanului’ și pleacă spre Toulouse. Cei doi băieți pornesc pe urmele ei, într-un periplu pe drumurile și prin pădurile Franței, etapele călătoriei fiind marcate de automobilele furate. Pe drum îl întâlnesc pe Leon Marcel, personaj misterios, jumătate vagabond, jumătate magician, și el plecat în căutarea unei iubite de care se despărțise cu 40 de ani în urmă. Cei trei bărbați de vârste diferite se vor cunoaște unii pe ceilalți, se vor ajuta și vor învață unii de la ceilalți, iar cele două povești de dragoste se vor sfârși, diferit dar în același loc geografic.
Mie intriga aceasta mi s-a părut bine structurată și adusă pe ecran. Filmul este frumos și din punct de vedere vizual (cinematografia: Jean-Francois Robin). Comparația cu filmele lui Leos Carax (cu care Beneix este asociat alături de Luc Besson ca formând trio-ul reprezentativ al curentului ‘cinema du look’) se impune. Prietenia dintre cei trei eroi face legătura dintre cultura tradițională franceza și cultura pop a anilor ’90 cu rap și street art. Pentru Yves Montand, în perspectivă, filmul pare un testament artistic, dar aceasta este doar o coincidență a destinului – mie mi s-a părut simbolică mai mult întâlnirea lui cu tinerii actori cu care colaborează perfect. Despre Jean-Jacques Beneix, ce aș putea spune? Ambițiile păreau mari. Chiar și titlul filmului (‘Insula Pachidermeelor – 5’, adică al 5-lea film al său) indică faptul că pregătea un ciclu de lungă respirație. A mai regizat doar un singur lung metraj după acesta, în 2001, și nici unul în ultimele doua decenii de viață. Să-l fi marcat atât de tare tragedia dispariției lui Yves Montand la sfârșitul filmărilor pentru ‘IP5’? Sau poate este vorba despre refuzul compromisurilor artistice în relațiile cu producătorii? Nu vom ști probabil niciodată, dar acest film este o dovadă a unui talent incontestabil și, din păcate, în mare parte risipit.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, PastPosters.com)
