„The Starling” (2021)
Regizor: Theodore Melfi
Distribuție: Melissa McCarthy, Chris O’Dowd, Kevin Kline
Cea mai mare frică a unei mame este să își piardă pruncul. Țin minte când mi-am adus pe lumea fiica, am petrecut prima noapte în două și tot ce puteam să fac era să îi privesc pieptul cum respira regulat, încet și calm. Era ceva mirific în starea asta de beatitudine, un soi de pact încheiat între Providență și mama care a preluat bebelușul oferit de destin. Și totuși, undeva în subconștient, stă ascunsă acea frică primitivă, aberantă, paranoică, frică obsesivă care te face să te trezești în miezul nopții doar pentru a vedea că pruncul tău respiră.
Eroina filmului „The Starling” își pierde fiica, pe Katie, care decedează de sindromul morții subite. Deschid o paranteză, ca să menționez că de sindromul morții subite a sugarului decedează circa 4000 de bebeluși doar în Statele Unite ale Americii, și până în prezent cauzele rămân incerte. Cutremurată de această lovitură dată de soartă, Lilly Maynard (interpretată de Melissa McCarthy) primește un al doilea șut de la soartă: soțul său, Jack (interpretat de Chris O’Dowd), încearcă să se sinucidă. Deci, apare un nou dușman invizibil, incontrolabil: depresia tovarășului de viață.
Lilly devine astfel unicul pilon al unei familii care riscă să se prăbușească, iar Jack rememorează, cu multă sensibilitate de altfel, clipele de până la dispariția lui Katie. Filmul „The Starling” se vrea a fi o dramă cu ușor iz umoristic, pe alocuri, dar dincolo de asta este un film tragic, dureros, care te face să verși lacrimi în cel mai natural mod, indiferent dacă ai sau nu copii.
Prinși în menghina unei sorți inexplicabile cei doi încearcă să își recapete echilibrul fragil. Lilly este genul de femeie care poate răsturna munți, dar în care durerea se sălășluiește treptat, aidoma unei igrasii care se depune încet, dar sigur. Jack este un bărbat de o sensibilitate aparte, un pedagog și artist care nu-și poate ierta faptul că nu a putut să-și salveze copilul, iar ranchiuna pe care și-o poartă este asemănătoare unei porții de venin pe care o ingerează la infinit.
Doi poli opuși care se atrag – iată care ar fi definiția acestui cuplu pe care durerea îl reclădește. În calea sa Lilly întâlnește un graur, o pasăre inteligentă care îi demonstrează cu câtă înverșunare trebuie să lupte pentru a-și păstra căminul familial. Graurul devine un fel de factor enervant care o scoate din impas pe Lilly și o readuce pe linia de plutire.
„The Starling” este un film care parcă amintește de istoriile din cărțile lui Sparks. Este un amestec de durere, căldură, umor echilibrat, zâmbete și lacrimi sincere. Regizorul Theodore Melfi, renumit pentru filmele „Going in style” sau „Hidden figures”, reușește să aducă spectatorilor un film memorabil, un soi de lecție despre momentele în care trebuie să iei viața de la capăt.
Nu, nu e un film despre soluții miraculoase și despre scenarii cu happy-end, este un film despre viața necruțătoare, care te poartă mai departe. Vă recomand să faceți rezerve de șervețele, deoarece „The Starling” o să vă smulgă câteva lacrimi din adâncul ființei.
Disponibil pe Netflix.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: trinikid.com, The New York Times, TV Insider)
