The Naked Gun (2025)
Regia: Akiva Schaffer
Distribuția: Liam Neeson, Pamela Anderson, Paul Walter Hauser
Producătorii noului ‘The Naked Gun’ insistă să-și declare filmul ca pe un ‘reboot’ mai degrabă decât un ‘remake’ al seriei originale. Nu sunt sigur că am înțeles toate finele diferențe dintre noua categorie cinematografică și cea pe care deja o cunoșteam. Dacă ar fi să aleg un titlu alternativ, acesta ar fi fost ‘The Naked Gun – New Generation’, deoarece într-una dintre scenele cele mai reușite ale filmului polițiștii faimoasei secții de politie din Los Angeles aduc omagiu și caută să primească încurajări de la portretele taților lor, în fapt eroii episoadelor vechiului serial. Scopul realizării noului film este același ca și al celor precedente: să aducă în săli cât mai mulți spectatori care să se distreze destul de bine pentru a povesti și aduce în săli și mai mulți alti spectatori. Scenariul este scris de autori cu experiență în programele de satiră Saturday Night Live și regia aparține unuia dintre ei – Akiva Schaffer. Se zvonește că cel puțin unul dintre autorii seriilor precedente nu este prea mulțumit de direcția nouă pe care o ia serialul, dar deja aceasta nu-i mai aparține. La urma urmei, și ‘Naked Gun’, la vremea lui, a citat, a parodiat și i-a deformat pe precedesori. Pentru mine scopul (85 minute de destindere) a fost atins.
Povestea detectiva este irelevantă în majoritatea filmelor de acest gen. Avem de-a face cu un jaf de bancă, cu o posibilă crimă și cu un suspect accident de circulație. Apare (în stilul filmelor cu detectivul Marlowe) și o vampă care se dovedește a fi sora proaspătului cadavru. Între ea și detectivul erou principal se va înfiripă o idila dintre cele care distrug totul în jurul lor. Suntem în deceniul trei al mileniului trei, deci răul absolut nu poate fi întruchipat decât de o mare corporație și de șeful acesteia. Ceea ce contează sunt glumele, și acestea trebuie să se succeadă în ritm suficient de alert încât să nu permită tăcerii dintre hohotele de râs să se aștearnă în sala timp de mai mult de cel mult un minut.
De ce mi-a plăcut? ‘The Naked Gun’ nu caută să revoluționeze genul, este consistent cu filmele din seria precedentă și deci cam ceea ce mă așteptam. Câteva poante sunt antologice și sunt convins că chiar vor figura în antologiile viitoare ale comediilor anilor 2020. Amestecul de umor fizic stil clovnerie cu umor verbal este bine dozat, în așa fel încât vor fi, cred, mulțumiți, amatorii tuturor genurilor. Desigur, unele poante riscă să piardă în traducere, fie că este vorba despre jocuri de cuvinte în engleză, fie de referințe culturale sau cinematografice care pot trece neapreciate celor care ignora sursele. Următoarea glumă nu vă întârzia însă să apară. Am apreciat faptul că scenariștii au evitat să încarce filmul cu prea mult umor legat de tehnologie sau cu aluzii politice la complicata noastră realitate contemporană, lăsând șansa spectatorilor de azi și celor de peste un deceniu sau mai multe să aibă plăcere. Interpreții principali sunt excelent aleși. Liam Neeson dă consistență rolului tocmai pentru că nu încearcă să facă altceva decât a făcut în multe filme de acțiune în care a jucat în ultimele două decenii. Îmi vine să revăd unul sau două dintre ele și să caut acolo sursele parodiei și ale umorului său bine camuflat până acum. Despre ‘chimia’ relației sale cu Pamela Anderson s-a scris atât încât nu aș mai avea ce să mai adaug eu aici. Sunt chiar curios daca actrița va reuși să-și relanseze (unii vor scrie să-și lanseze) cariera cinematografică. Tuturor celor care caută divertisment cinematografic în această vară fierbinte le recomand să vadă acest ‘The Naked Gun’. Celor mai tineri, care nu au văzut originalul, le recomand să-l caute și pe acela.
