The Descendants (2011)
Regia: Alexander Payne
Distributia: George Clooney, Shailene Woodley, Amara Miller, Nick Krause
Secvenţele de început ale filmului ‘The Descendants‘ al regizorului Alexander Payne includ o imagine scurtă (poate mai puţin de o secundă) a unei femei puternice şi frumoase care face surfing pe valurile oceanului din jurul insulelor Hawaii. Pentru cea mai mare parte a restului filmului, femeia va zace în comă pe un pat de spital şi va muri în cele din urmă. Ce se întâmplă atunci când un membru drag şi apropiat ai familiei este brusc răpit de soartă (un accident de surf în acest caz) dintre noi? Cum reacţionează soţul, cum primesc copiii lovitura destinului? Sfârşim vreodată să descoperim cine este fiinţă umană cea mai apropiată de noi? Răspunsul pe care îl oferă acest film este că nu, chiar şi după ce un accident tragic sau chiar moartea ne despart, este posibil să nu încetăm niciodată să descoperim cu cine trăim sau cine am trăit.
Nu sunt un mare fan al acestui gen de filme. Nu am nici o problemă cu moartea pe ecran în filme de groază, filme de acţiune sau westernuri, pentru că ştiu că sunt ficţiune. Este mai dificil pentru mine când apar astfel de subiecte într-o poveste realistă contemporană şi niciunul dintre filmele „romantice” de comedie sau de melodramă nu reuşeşte să fie pe placul meu decât dacă sunt într-adevăr foarte bune. De fapt, unul dintre filmele anterioare ale lui Payne, ‘About Schmidt‘ din 2002 a fost unul dintre acestea datorită interpretărilor extraordinare ale lui Jack Nicholson şi Kathy Bates.
Aici avem o altă super-vedetă, pe George Clooney în rolul proprietarului imobiliar şi avocatului super-ocupat pe care accidentul soţiei îl aduce înapoi la sarcinile familiale pământeşti cum ar fi să facă faţă celor două fiice ale sale – una ieşită din anii adolescenţei, cealaltă înaintea vârstei adolescenţei – şi la vânzarea complexă a unei proprietăţi moştenite, în care interesele familiei sunt în conflict cu păstrarea tradiţiei şi ataşamentului hawaian faţă de pământ. Clooney este mai bun în opinia mea în roluri în care emană autoritate decât în cele în care exprimă emoţii, simţul său de umor îl ajută de multe alte ori să depăşească limitele abilităţilor sale de actorie, dar în acest film am avut senzaţia că folosirea corzilor emoţionale nu i-a reuşit complet.
Cu toate acestea, există în film câteva momente foarte bune. Am menţionat scena de deschidere, care reprezintă punctul de start pentru ceea ce urmează. Performanţa actoricesca a Amarei Miller (în rolul fiicei mai mici), mai ales în clipa când află despre soarta mamei sale este pur şi simplu uimitoare. Shailene Woodley o joacă şi ea foarte bine pe fiica mai mare. Momente de adevăr artistic mai apar pe ici şi colo, când unii dintre actorii din rolurile secundare (ca Judy Greer) sunt lăsaţi să-şi exprime emoţiile în limitele dictate de poveste. Hawaiiul îşi are ocazia sa de a fi fundal al unei poveşti americane şi pot doar să sper că mai mulţi producători de filme vor veni aici din alte motive decât filmarea plajelor şi a valurilor.
Momentele bune se amestecă totuşi cu o doză prea mare de melodramă, întorsături de intrigă previzibile, abordări de sit-com acolo unde se cere dramă. ‘The Descendants’ promite mult, realizează mai puţin, iar succesul sau iniţial pare să se estompeze, ca una dintre aceste fotografii frumoase în culori de acum câteva zeci de ani, ale căror contrast se estompează lăsând neclare persoanele şi peisajul.
