Regia: Alexander Payne
Actori: Jack Nicholson, Kathy Bates
In ultimii ani, nu ni-l putem inchipui pe Jack Nicholson altfel decat ursuz, suparator si suparat, nemultumit de toate cele si egocentrist de parca toata lumea s-ar invarti in functie de toanele sale. Ne vin in minte doar cateva din ultimele sale filme, cum ar fi As Good As It Gets, Anger Management sau The Bucket List. Iar About Schmidt nu este deloc diferit. Jack este si in acest caz barbatul de care oricine s-ar lipsi cu bucurie. Incepand cu bucuria de a scapa de el de la locul de munca, unde, in apropierea pensionarii, sta si se uita la ceasul din perete, pana cand acesta ajunge la ora 5, cand isi poate lua geanta si pleca acasa.
Un barbat aparent tipic, a carui viata, poate fara sa vrea, se invarte in jurul sotiei sale, care i-a organizat fiecare minutel din viata. Pare independent, dar imediat, dupa pensionare si apoi socul decesului sotiei, viata lui se transforma intr-un calvar: nu stie sa faca nimic, de la spalatul vaselor la calcatul unei camasi, de la masina stricata la singuratatea apasatoare. Si atunci decide sa ia viata in propriile maini si sa plece spre destinatii cunoscute sau necunoscute, in superrulota cumparata cu bani grei.
Este un film despre singuratate. Cu toate nuantele umoristice, prezente oriunde apare si Jack Nicholson, singuratatea lui este cea care impune si asta chiar dupa scrisorile simpatetice pe care le scrie copilului adoptiv din Africa, Ngudu Umbo. Cheia intregului film sta in cuvintele spuse lui, de la distanta, prin care ii marturiseste trecerea trista a vietii, dupa ce este parasit, fara voie, de sotie. Cu toate acestea, personajul interpretat de Nicholson, Warren Schimdt, este capabil oricand de o tranformare, de o noua senzatie a vietii, cu toata varsta (fizica) inaintata.
Este si un film despre viata si despre realizarea, prea tarzie, ca nu ai facut ceea ce ti-ai propus. Dar, se spune, it’s never too late, iar Schimdt isi da seama de acest lucru si pleaca in calatoria vietii lui, in care isi regaseste locurile copilariei si adolescentei, isi infrunta propriile temeri, reia legatura cu oamenii apropiati pe care simtea ca i-a pierdut. In acelasi timp, filmul nu exceleaza, in pofida interpretarii si povestii. Curge lent, plictisitor, nu lasa urme in memoria spectatorului, are momente terne care nu au legatura cu momentele ce contruieste motivatiile puternice ale personajului principal.