Visul (2023)
Regia: Cătălin Saizescu
Distribuția: Vlad Logigan, Georgiana Saizescu, Serghei Niculescu-Mizil, Gloria Gaitan
Programele educative care folosesc teatrul ca metodologie terapeutică sau de reabilitare fac parte din arsenalul multor sisteme penitenciare în lume. Universitatea americană Cornell are un curs de ‘prison theatre’, iar în închisorile britanice se desfășoară de mulți ani programul ‘Shakespeare Behind Bars’. Câteva filme foarte interesante s-au ocupat și ele de această tematică. ‘Cesare deve morire’ al fraților Taviani din 2012 a fost chiar filmat în închisoarea italiana Rebibbia, având ca protagoniști deținuți condamnați pentru crime grele. Mai recent, în 2020, regizorul francez Emmanuel Courcol a adus pe ecrane în ‘Un triomphe’ povestea unui actor a cărui zile de glorie au cam trecut și care dă lecții de actorie deținuților dintr-o închisoare, încercând să creeze un spectacol bazat pe ‘Asteptându-l pe Godot’. O temă asemănătoare stă la baza scenariului scris de Gabriel Gheorghe pentru ‘Visul’, filmul cel mai recent al lui Cătălin Saizescu.
Alex, eroul principal al filmului, este un actor căruia nu-i prea merge nimic nici în profesie și nici în viață. Este angajat la un teatru, dar nu joaca, fiind distribuit ca dublură și cum regizorul îl preferă pe față pe titularul rolului, vedetă de cinema, nici măcar nu are ocazia să repete. Trăiește împreună cu o actriță, colegă de promoție, dar legătura lor scârțăie și este în pericol să se destrame de tot atunci când aceasta cunoaște ceva succes fiind distribuită într-un rol principal într-un film. Nu este clar de ce exact (plictiseală? obligație profesională? nevoia de a face ceva?) se prezintă voluntar pentru a face teatru cu un grup de deținuți de la un penitenciar. Cum toți sunt bărbați, decide să pună în scenă piesa în piesă din ‘Visul unei nopți de vara’, și ea concepută pentru a fi jucată tot de bărbați (care în teatrul antic, dar și pe vremea lui Shakespeare își asumau și rolurile feminine). Teatrul și penitenciarul, ludicul și relațiile altfel de dincolo de gratii se vor întâlni și consecințele vor fi neprevăzute. Deținuții acceptă să participe la proiect mai mult pentru a avea ocazia să întâlnească altă lume decât cea din spațiul închisorii. Unii dintre ei visează la o ocazie de evadare. Cum va lucra asupra acestora magia teatrului? Care va fi influența acestei colaborări asupra vieții lui Alex?
Scenariul nu evită câteva locuri comune sau previzibile. Scenele din film se petrec în trei medii diferite. Câteva dintre ele au loc în apartamentul închiriat de cei doi actori, spațiu tipic de dezordine boemă. Altele au loc în penitenciar. Penitenciare am văzut doar în filme. Nu am nicio experiență în legătură cu felul cum arată în realitate penitenciarele din România sau din altă parte. Cătălin Saizescu a încercat să redea senzația de claustrofobie însoțindu-și cu aparatul de filmat eroul la prima experiență de vizită în instituție. Uși grele care se închid cu zgomote specifice. Coridoare care par a nu se sfârși. Controale repetate prin detectoare de metale. După ce eroii trec de aceste delimitări de perimetru, încăperile arată cam ca niste camere de club de oriunde. Nu știu cât de veridică este descrierea.
Al treilea spațiu este cel care este redat cu autenticitate. Se simte că regizorul și actorii cunosc teatrul – scena, sălile, culisele – și se simt aici în elementul lor. La fel și dialogurile. Dacă certurile dintre îndrăgostiți suferă puțin de verbozitate, iar replicile din închisoare caută prea insistent comicul, aici dialogurile sunt cursive și personajele – regizorul, directoarea teatrului, politicianul local – sunt bine creionate. Rolul principal este intepretat cu pasiune și cu sensibilitate de Vlad Logigan. Galeria deținuților reușește, pe măsură ce acțiunea avansează, să se diversifice și fiecare dintre personaje capătă contur și personalitate, cu o mențiune speciala pentru Serghei Niculescu Mizil. Georgiana Saizescu, Gloria Găitan și Marga Catone au roluri feminine bine conturate. George Ivașcu joacă rolul suculent unui regizor de teatru, iar Florin Piersic Jr. pe cel al unui regizor de film. Irina Margareta-Nistor apare în rolul Irinei Margareta-Nistor. Nu voi dezvălui finalul care rezervă surprize, voi spune doar că toate personajele, de ambele părți ale gratiilor, ies din această poveste schimbate. Menirea teatrului de a schimba ceva în viețile celor care participă la realizarea actului artistic sau care îl consumă ca spectatori este împlinită – cel puțin în acest film.
VISUL va putea fi urmărit în cinematografele din toată țara din 12 decembrie, distribuit de Bold Film Studio.
