Le regard de Charles (2019)
Regia: Marc di Domenico, Charles Aznavour
Distribuția: Romain Duris, Marie Montoya, Michel Klochendler
‘Le regard de Charles’ este un documentar biografic cu totul special. În anul 2018, cu câteva luni înainte de moartea sa, Charles Aznavour a împărtășit cu prietenul său, cineastul Marc di Domenico un secret și o comoară. Era vorba despre câteva zeci de ore de film, filmate de el însuși intre 1948 când Aznavour era încă un tânăr muzician anonim și 1982 când ajunsese unul dintre cei mai faimoși cântăreți ai planetei. Primul său aparat de filmat fusese un cadou de la Edith Piaf și el i-a fost vreme de peste trei decenii tovarăș de drum în călătoriile prilejuite de turneele sale. Aznavour a murit la 1 octombrie 2018. Marc di Domenico a realizat și lansat în 2019 filmul ‘Le regard du Charles’ (titlul în engleză este ‘Aznavour by Charles’) conceput împreună cu cântărețul și prietenul său, o mărturie și un document despre artist, despre oamenii care l-au înconjurat și despre lumea în care a trăit, așa cum a văzut-o prin intermediul camerei sale de filmat portabile.
Vocea lui Charles Aznavour în film este cea a actorului Romain Duris. Textul este bazat pe notele, mărturiile și interviurile sale. Succesul său îl considera ca fiind datorat publicului, dragostei cu care a fost înconjurat, privirilor spectatorilor veniți să-l vadă și să-l asculte în concerte. Dar și el, Charles Aznavour, i-a văzut întotdeauna pe cei din jur, i-a observat cu o nesfârșită dragoste și curiozitate. Privirea lui Charles a surprins lumea și a înregistrat-o și pe peliculă, în toată complexitatea sa. Oamenii întâlniți și situațiile percepute le-a asociat cu biografia sa de copil de emigrant armean, născut la puțină vreme după ce părinții săi ajunseseră în Franța, profund francez fără a-și uita vreun moment rădăcinile și istoria, solidar cu cei care se aflau în pericol sau aveau nevoie de ajutor. Călătoria în Armenia în 1964, prima dată în viață la 40 de ani, este unul dintre momentele emoționante (și nu sunt puține) din acest film, altul este prilejuit de evocarea fiului său Patrick, mort la 25 de ani, copilul care învățase limba armeană pentru a se apropria de tatăl sau și de originile familiei. Cât de bine i se potrivea lui Charles Aznavour ‘Le meteque’, cântecul unui alt mare muzician francez de origine străină, Georges Moustaki. Orașul în care cântărețul parizian mărturisește că se simte cel mai bine în lume este New York, orașul imigranților veniți din toată lumea, orașul locuit de oameni care s-au născut cu toții în alta parte dar în care toți se simt acasă.
Aparatul de filmat portabil al lui Charles Aznavour a surprins secvențe documentare în locuri diferite din lume. Poate că nu sunt cele mai originale sau cele mai inedite din istoria documentaristicii, dar sunt semnificative pentru curiozitatea călătorului curios să cunoască nu numai avioanele, aeroporturile și hotelurile (probabil din ce în ce mai confortabile pe măsură ce îi creșteau renumele și posibilitățile materiale), ci și străzile și viețile oamenilor din acele locuri îndepărtate. Apar în film și femeile care au fost importante în viața sa, cele trei soții cu care succesiv a împărțit viața în perioade diferite. Despre fiecare dintre ele are amintiri frumoase, pentru fiecare dintre ele are cuvinte de dragoste. Mai presus decât orice însă, are de împărtășit și muzica, și filmul este ilustrat sonor de 25 dintre cântecele sale, incluzându-le pe cele mai faimoase, cele care au cucerit inimile oamenilor de pe întreaga planetă. Din când în când aparatul de filmat este încredințat altora, și putem vedea chipul și silueta celui care a fost Charles Aznavour și pe care acest film ne ajuta să-l cunoaștem și mai bine. Pentru cei care l-au admirat și l-au iubit, dorul de Aznavour va fi doar întețit de vizionarea acestui emoționant documentar.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Linternaute)
