T2 Trainspotting (2017)
Regia: Danny Boyle
Distribuţia: Ewan McGregor, Ewen Bremner, Jonny Lee Miller, Robert Carlyle
Filmul reia povestea personajelor din romanele lui Irvine Welsh („Trainspotting” și „Porno”), doar cӑ (dupӑ cum declarӑ Danny Boyle) de data aceasta nu avem parte de o adaptare, ci mai degrabӑ de o rescriere într-o notӑ personalӑ.
Tema este timpul și pe parcursul celor aproximativ 2 ore, vedem felul în care trecerea sa i-a transformat pe Renton, Begbie, Spud, Simon, Diane, Gail și ceilalţi.
Renton locuiește in Amsterdam, are o soţie olandeza, doi copii, un job decent și pare sӑ traiasca visul oricӑrui ex-dependent de heroinӑ. Simon se ocupӑ de proxenetism, șantaj, Veronika, barul unei mӑtuși rӑposate și agriculturӑ (cultivӑ plante iubitoare de luminӑ în beciul barului). Spud a ratat șansa de a se reabilita, s-a înstrӑinat de familie și viitorul nu îi mai oferӑ decât perspectiva unei supradoze care sӑ punӑ capӑt unei vieţi irosite. Begbie a rӑmas violent, impulsiv, maniac și închis pentru urmӑtorii (cel puţin) 5 ani, trӑsӑturi cӑrora li se alӑturӑ un pui de impotenţӑ. Diane lucreazӑ în avocaturӑ, iar Gail nu vrea sӑ mai audӑ de Spud.
Întoarcerea lui Renton schimbӑ lucrurile, sau mai bine zis genereazӑ acţiunea (pentru cӑ nimic nu se schimbӑ de fapt). Iar acţiune existӑ din plin: evadarea lui Begbie, rӑzbunarea pe care o pregӑtește Simon, reabilitarea lui Spud pusӑ la cale de Renton și susţinutӑ de Veronika, iar în final încӑ o trӑdare (de aceastӑ datӑ chiar deturnare de fonduri europene).
Deși personajele nu evolueazӑ (doar timpul și timpurile se schimbӑ în film; slăbiciunile, viciile, afinitӑţile și caracterele rӑmân), ele sunt bine conturate, credibile, comice și pe alocuri sclipitoare.
Ritmul filmului susţine povestea, montajul este bine dozat, efectele speciale contribuie la senzaţia de „high”, iar muzica ne amintește cӑ vedem un sequel (unul îmbrӑcat în haine remixate de Prodigy).
Spre deosebire de Trainspotting 1, cu excepţia catolicilor la 1690, în Trainspotting 2 nu existӑ victime. Apar câteva secvenţe în care râsul se oprește în gât, sub formӑ de nod; dar aceste secvenţe sunt trecӑtoare și niciodatӑ atât de incisive încât sӑ ne dea senzaţia cӑ vedem altceva decât o comedie.
I se pot reproșa tratarea subiectului și construirea acţiunii într-un mod superficial, sprijinirea excesivӑ pe vechea poveste (ca în tabloul impresionist în care toata lumea – inclusiv cainele – se uitӑ în dreapta) sau distribuţia neuniformӑ a glitz-glam-ului (doar personajul jucat de Ewan McGregor are rol de catalizator, celelalte rӑmânând ușor în umbrӑ). Cu siguranţӑ nu este Godfather II, iar cei care își amintesc de Trainspotting 1, vor avea nevoie de o îngheţatӑ cu cel puţin 2 cupe în vederea restabilirii echilibrului sufletesc.
Luat însӑ separat de predecesorul sӑu, Trainspotting 2 este un film amuzant, pe alocuri iraţional, care își ridiculizeazӑ personajele, dar care alege viaţa (cu facebook, twitter sau un drum de 2 ore pana la serviciu). Greu de disecat într-o recenzie, pentru cӑ invariabil ar scӑpa ceva demn de menţionat, Trainspotting 2 meritӑ vӑzut la cinema.
Nota: 8/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=EsozpEE543w’]
