Suna no onna (1964) – Femeia nisipurilor
Regia: Hiroshi Teshigahara
Distributia: Eiji Okada, Kyoko Kishida, Koji Mitsui
În 1964, Kobo Abe a scris scenariul pentru filmul „Femeia nisipurilor”, ecranizare a cărţii sale cu acelaşi nume, scrisă câţiva ani mai devreme. Regizat de Hiroshi Teshigahara, distins cu premiul special al juriului la Festivalul de la Cannes şi nominalizat la premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, filmul ne creează impresia pe care o avem despre orice ecranizare, al cărui scenariu a fost adaptat după o carte de mare valoare literară şi anume aceea că nu se poate ridica la nivelul acesteia.
Cu toate acestea, este un film bine realizat, care ne redă chiar imaginile de care aveam nevoie pentru a recontitui realităţile cărţii, cu precădere casele îngropate în nisip, ascunde după dune nesfârşite, pe care doar ni le imaginam şi speram ca imaginile din mintea cititorului să fi fost aceleaşi cu cele din mintea lui Kobo Abe. Şi cum totul seamănă, cel puţin după părerea personală, atunci când am văzut ecranizarea mi-am putut lăuda capacitaţile imaginative, mai cu seamă că scriitorul a ales să participe la crearea acestui film şi nu a lăsat nicio clipă un terţ să dezvăluie lumea sătucului pierdut de lume în care se desfăşoară acţiunea.
Trecând la impresiile personale, filmul nu este totuşi la acelaşi nivel cu cartea, în primul rând, datorită senzaţiei de încetineală pe care o dau secvenţele filmate. Sunt, normal, descrise principalele aspecte din roman, însă se pierde mult timp cu cadre lente, încete, care nu reliefează sentimentele lui Junpei, ci doar claustrarea lui şi dorinţa de a evada. Tânara văduvă devine personaj principal, viaţa şi dorinţele lui mişcându-se în jurul ei, spre deosebire de carte, unde ea apare doar secundar, fiind chiar un element figurativ.
Meritul principal îl acord scenaristului Kobo Abe, care reuşeşte să creeze povestea unui film atipic, ca o carte pe care ai deschide-o sub dunele de nisip. Scenele de dragoste din acest film sunt cu adevărat unice, fiind de o frumuseţe tulburătoare. În schimb, îmi reconfirmă părerea că întotdeauna cartea bate filmul, că nu se pot aşa de bine exprima sentimentele unui personaj pe peliculă faţă de punerea cuvintelor pe hârtie.
Nota: 7.5/10
Recenzie aparuta si pe Oriens.ro.
