Solyaris (1972)

Solyaris (1972) – Solaris
Regia: Andrei Tarkovsky
Distributia: Donatas Banionis, Natalya Bondarchuk, Jüri Järvet, Anatoli Solonitsyn

Puteti cumpara DVD-ul acum, de pe ProVideo.ro.

Solaris este masura maretiei in arta a lui Tarkovsky. Cum promisiunea facute mie a fost ca sa vizionez filmele lui in ordinea aparitiei lor, iata-ma in fata celui de-al treilea film de lungmetraj al regizorului rus (dar am vazut inclusiv si filmul sau de mediumetraj, Compresorul si vioara) si in fata celui mai bun film al sau pana la momentul 1972, dupa parerea mea. Un SF mai putin obisnuit, pentru ca, daca peisajul (o planeta departe de Pamant) si premisele (o planeta care gandeste si se metamorfozeaza) sunt fantastice, momentele cheie, gandirea si actiunile personajelor, motivele si motivatiile apartin unui film mai degraba psihologic.

Filmul are ca punct de plecare un roman al scriitorului polonez Stanislaw Lem, pe care Andrei Tarkovsky si Fridrikh Gorenshtein l-au imbracat intr-un frumos scenariu, dar mai ales intr-un film de exceptie care poarta in intregime amprenta marelui regizor rus. Lipsesc efectele speciale pe care le-am vedea intr-o pelicula stiintifico-fantastica, dar compenseaza prin frumusetea imaginilor unui Pamant imaculat, de la inceputul filmului, dar mai ales prin prezentarea unui taram imaginar din personalitatea fiecarui personaj aflat pe planeta Solaris, intr-o ilustrare a unei lumi aflata la marginea dintre realitate si iluzie, intre traire reala si fantezia aflata in mintea si in subconstientul oamenilor.

Kris Kelvin (Donatas Banionis) este cel in jurul caruia probleme fundamentale ale psihologiei si conditiei umane de pe planeta Solaris sunt dezbatute si care incearca sa le rezolve. El vine de pe Pamant tocmai cu acest scop: psiholog ca origine, trebuie sa evalueze daca statia spatiala de pe Solaris mai este folositoare, daca aparentul conflict aparut de la vremea astronautului Berton exista cu adevarat si sunt lucruri ciudate care se petrec acolo. Ajuns pe statie, afla de sinuciderea unuia dintre cei trei oameni aflati acolo, datorita unor cauze ascunse, si curand este pus in fata unor fapte cu adevarat ciudate si demne doar de imaginar, dar care pot impinge orice persoana la nebunie sau chiar la sinucidere.

Oceanul planetar solarian, bombardat cu raze X de inalta energie, gandeste, pune stapanire pe mintea si memoria umana, pentru ca apoi sa se metamorfozeze in fiinte umane aflate in subconstientul celor care se afla in preajma. Nu trece mult timp pana cand Kelvin aude sunete, are halucinatii, printre care cea mai importanta din punct de vedere al povestii este aparitia fostei sale sotii, care murise cu zece ani in urma, Khari (Natalya Bondarchuk). De la respingerea initiala a halucinatiei, incercarea de a scapa de ea prin trimiterea in spatiu cu o racheta, treptat lucrurile se schimba si Khari (adica oceanul planetar) pune stapanire pe fiinta lui Kelvin, care se comporta cu ea ca o fiinta umana, in ciuda opozitiei celor de pe statia spatiala.

Ceea ce atrage la acest film este unicitatea propusa de Tarkovsky: extraterestrii nu mai sunt fiinte ciudate si complicat de explorat si de inteles, ci sunt reprezentantii pe de o parte de o planeta care gandeste, care se poate introduce cu usurinta, fara sa cunoastem modalitatea prin care fac aceasta, in mintea oamenilor, iar pe de alta parte poate produce exemplare identice fiintei umane, care copiaza resorturile memoriei umane, si care nu numai ca gandesc, dar sunt si capabile de emotii, de sentimente si chiar de tradare si suferinta. Iubirea dintre ea si el este cea care concentreaza toate emotiile din film, pentru ca, pana la urma, aparitia lui Khari vine din subconstientul lui Kelvin, impregnat de iubirea pentru fosta lui sotie, pe care nu o poate uita niciodata si apare in scena la prima sondare a memoriei lui de catre planeta care se poate metamorfoza.

Nota: 8/10

Puteti cumpara DVD-ul acum, de pe ProVideo.ro.