Sherlock Holmes 2: A Game of Shadows (2011) – Sherlock Holmes 2: Jocul umbrelor
Regia: Guy Ritchie
Scenariul: Michele Mulroney, Kieran Mulroney si Arthur Conan Doyle (creatorul personajelor)
Distributia: Robert Downey Jr., Jude Law, Jared Harris, Noomi Rapace, Rachel McAdams
Cateva lucruri trebuie sa va spun de la bun inceput.
Primul este acela ca am crescut in spiritul imprimat de intreaga familie – placerea lecturilor Conan Doyle, Sherlock Holmes si dr. Watson fiind eroii cartilor pe care ne bateam , fiecare dorind sa beneficieze primul de aventurile lor. Astfel incat volumele au ajuns peste timpuri, destul de flendurite :).
Al doilea lucru ar fi acela ca am vazut multe productii bazate si inspirate din scrierile lui Arthur Conan Doyle, cu diferiti actori in rolurile lui Sherlock Holmes, dr. Watson si inspector Lestrade (absent din aceasta ultima ecranizare). Am citit pe internet ca una dintre primele productii cinematografice pe acest subiect– realizata in anul 1916 – a fost un film mut avandu-i in cele doua roluri principale pe William Gillette si Edward Fielding.
Au urmat in timpuri numeroase filme, productii TV, miniserii TV, ba chiar si pelicule de animatie (vocea lui Peter O’Toole drept Sherlock). Si vreo 70 de cupluri de actori au interpretat rolurile detectivului de pe Baker Street si prietenului sau dr. Watson. Unele dintre aceste nume au o rezonanta deosebita in lumea ecranului: John Barrimore, Arthur Wontner, Ian Fleming, Peter Lawford, Chistopher Lee, John Neville, Charleton Heston, Roger Moore, Chistopher Plummer, si James Mason, Jonathan Price, Ruppert Everett, Michael Caine, Benedict Cumberbatch si Martin Freeman si iata-i acum si pe Robert Downey Jr. alaturi de Jude Law.
Al treilea lucru pe care vreau sa vi-l impartasesc este acela ca atunci cand am inceput sa citesc Conan Doyle si sa il prizez pe Sherlock Holmes, nu vazusem inca niciun film din cele realizate pana la moment, asa ca imaginatia mea si-a creat propriile infatisari ale personajelor si propria arhitectura a Londrei si a Baker Street. Poate de aceea nu am reusit, in timp, sa calchiez niciunul dintre actorii pe care i-am vazut pe marele sau pe micul ecran pe imaginea cu care ii investisem pe cei doi protagonisti ai misterioaselor intamplari. Si la fel s-a intamplat si in cazul cuplului R.D.Jr. si J.L. – nu din vina lor, NU, ci numai din cauza faptului ca atunci cand porti cu tine puternic, o imagine nascuta de mult, la primele lecturi si intarita de-a lungul anilor de lecturile urmatoare, e greu sa ii gasesti asemanare.
Ar fi ca si cum ai vrea sa asimilezi chipurile iubite ale parintilor, cu niste inlocuitori de circumstanta! E clar ca este numai vina mea. Cu atat mai mult, cu cat in cazul acestei perechi de care vorbeam, parca l-as fi vrut mai degraba pe Jude Law in rolul lui Sherlock si pe Robert Downey Jr. in cel al dr. Watson si aceasta pentru ca primul imi comunica mie mai mult mister si sofisticare, decat cel de-al doilea, pe care il vad mai bine infipt in personalitatea si cumsecadenia mic burgheza londoneza. Parerea mea! 🙂
Si tot parerea mea este aceea, ca daca ar fi sa aleg pana la urma, cel mai apropiat interpret al lui Sherlock, de imaginea pe care mi-am format-o, l-as alege pe Benedict Cumberbatch! Cu tot plusul de savoare al contemporaneitatii sale.
OK. Si acum, inapoi la oile noastre, recte aceasta parte a doua Sherlock Holmes, din 2011, care – tot parerea mea – este mai buna decat partea intaia. Probabil ca totul pleaca de la poveste, care este mai interesanta, mai bine nuantata si sustinuta intr-o idee politica plauzibila si posibila dupa orice colt de drum. Si ducand spre o platforma motivata de ideea salvarii intregii lumi si a civilizatiei, din poftele lui Moriarty nu rareori poftite si de altii in cursul istorii de ieri, de azi si in vecii vecilor, Amin!
Avem de-a face cu un joc de-a soarecele si pisica, pe de-o parte inteligenta subtila si profunzimea lui Sherlock caruia ii stau alaturi dr. Watson, charismaticul Mycroft Holmes si Madam Simza Heron, pe de cealalta parte, intunecata, lacoma si uneltitoarea eminenta cenusie a raului, profesorul James Moriarty. O inteligenta potential egala cu a locatarului de pe Baker Street, orientata insa spre a face raul suprem, spre a-si subjuga omenirea pe care unelteste sa o arunce intr-o inclestare mondiala instrumentata politic si economic . “Cand doua obiecte ceresti se ciocnesc, exista victime colaterale”, conchide cu un cinism feroce Moriarty, care asemenea cunoscutilor mari criminali ai lumii, este un mare om de lume, un mare iubitor de muzica si un mare jucator de sah ( sah-blitz, razboi-blitz…). Europa este in pericol, conflagratia mondiala pare inevitabila – caci este amenintata de o minte telurica alimentata de o pasiune distrugatoare la adapostul unei averi fabuloase…O conferinta de PACE in Elvetia poate fi fitilul aprins al bombei care va arunca in aer ordinea universala!!!
O intriga foarte bine construita, motivata, cursiva, antrenanta, cu mult suspans, pe alocuri sustinuta de tehnici cinematografice care trimit la atmosfera gotica-fantastica a lui Harry Potter (chiar daca suntem in epoca victoriana). Si chiar Sherlock Holmes pare a fi un vrajitor a carui principala putere este ascutimea mintii si rapiditatea reactiilor in contact cu provocarile realitatii! Inclestarea cu cel mai mare “geniu criminal” al lumii! Tensiune la superlativ pe latitidini si longitudini cutreierate intr-un lant motivat ingenios: Londra, Franţa, Germania şi Elveţia! Si culmea, totul este pigmentat si cu savoarea unor momente de real umor perfect englezesc (intr-o productie americana), pentru ca ni se dezvaluie mereu fatete noi ale prsonalitatii lui Sherlock Holmes, care de altfel razbat adesea si din paginile cartilor lui Conan Doyle: pasiunea excentrica – dar atat de utila – pentru cele mai surprinzatoare deghizari, batai spectaculoase de strada si de carciuma, si chiar si o “petrecere a burlacilor”.
Placerea cu care am urmarit acest film, abstractie facand de fixatiile mele mentale privind imaginea renumitului personaj, m-a condus la constientizarea faptului ca am de-a face cu o productie reusita, care raspunde ideii contemporane de “Sherlock Holmes”! Guy Ritchie a stiut sa duca cu brio la capat acest nou film.
O imagine spectaculoasa care reconstituie strazi londoneze, carciumi, castele si sali de receptie din orasele lumii mentionate anterior, cu o bogatie de amanunte si o atmosfera superba – cinematografia fiind semnata de Philippe Rousselot. O coloana sonora de exceptie, datorata lui Hans Zimmer (Inception, How Do You Know, Kung Fu Panda, It’s Complicated, Angels & Demons, The Dark Knight, Pirates of Carribean, Batman, Spanglish, etc, etc – o adevarata intreprindere muzicala 🙂 : Just Follow My Head, Trailer Music.
Si o distributie care pe langa tandemul Robert Downey Jr./Jude Law (si eu ma tot gandesc la inversarea rolurilor 🙂 ), care functioneaza foarte bine, am avut parte de cateva surprize binecuvantate. In primul rand placerea imensa de a-l revedea pe Stephen Fry, unul dintre preferatii mei din ultimii ani si pe care imi doresc sa il urmaresc intr-ul rol de mare intindere, apoi surpriza oferita de Noomi Rapace, intr-un rol care I se potriveste manusa si care arboreaza o frumusete si armonie fizica cu greu probabil scunse in interpretarea Lisbethei Salander din seria Millenium si nu in cele din urma un Jared Harris venit din “The Other Boleyn Girl”. “Ocean’s Twelve”, “The Curious Case of Benjamin Button”, “Extraordinary Measures”, “Mad Man”, “Fringe”, mostenitor al talentului mult apreciatului actor Richard Harris (“This Sporting Life“, “The Guns of Navarone”, “The Heroes of Telemark”, “The Wild Geese”, “Harry Potter and the Sorcerer’s Stone”, “Harry Potter and the Chamber of Secrets”, etc). Un buchet de actori care sub mana lui Richie si inconjurat de o echipa de productie meseriasa ne-a pus in fata unui film caruia ii dau o nota buna. In ciuda unor mici detalii – pana la urma hazoase si simpatice pentru cei care le observa si care sunt numite “goofs” :). Un film care a facut o incheiere foarte onorabila peliculelor aduse de Media Pro Distribution in 2011 pe ecranele romanesti si in final – un film pe care va sfatuiesc sa alegeti sa il vedeti intr-o sala buna de cinema.
