Il y a des jours… et des lunes (1990)
Regia: Claude Lelouch
Distribuția: Gérard Lanvin, Patrick Chesnais, Annie Girardot
Mărturisesc că nu sunt un mare admirator al lui Claude Lelouch. Estetica lui cinematografică de prin anii 70 îmi amintea revistele ilustrate cu pagini lucioase și fotografii de vedete și celebrități pe coperte, frumos tipărite și colorate dar cam goale de conținut. De la un moment încolo am încetat să-i mai urmăresc filmele. ‘Il y a des jours … et des lunes’ (titlul în engleză este ‘There Were Days … and Moons’), realizat în 1990, a fost pentru mine o surpriză plăcută. Am decis să-l văd datorită prezenței pe generic a unui număr impresionant de actori francezi cunoscuți, și am fost captivat imediat de ideea originală și de concepția interesantă. Nu-mi sunt clare motivele pentru care acest film nu este mai bine cunoscut, comentat și explicat în contextul filmografiei lui Lelouch și a altor filme cu teme similare.
Încă din prima scenă, vocea off-screen a lui Anouk Aimee ne anunță că unul dintre eroii filmului va muri în mai puțin de 24 de ore. Sunt mulți candidați, într-un mozaic uman și o multitudine de întâmplări cărora le ia timp să se formeze și să-și găsească locul în structura fimului. Avem de-a face cu cupluri în curs de destrămare după mulți ani sau doar după o zi de la nuntă, cu bărbați singuri și cu femei care au nimerit perechea nepotrivită, cu un cântăreț deprimat și cu un camionagiu presat de patron, cu un preot îndrăgostit de un pianist și cu o fetiță care observă tot și întreabă despre tot, cu polițiști care încalcă viteză legală și cu saltimbanci călători. O lume întreagă care pare a fi aparent în haos, dar care se află sub semne astrale – luna plină și penultima eclipsă de soare a secolului 20, combinate cu trecerea de la ora de iarnă la ora de vara. Soarta tututor acestor oameni este predestinată? Vor converge destinele lor in același loc și la ora fatală pentru unul dintre ei?
Mi-a plăcut realizarea filmului, felul în care poveștile se dezvoltă în paralel, ritmul acțiunii însoțit și marcat de o bandă sonoră excelentă. Farmecul filmului constă în omenia colecției de povești mici și diverse, prezentate cu empatie și înțelegere. Nu toate personajele sunt la fel de bine conturate, și câteva sunt poate redundante și ar fi putut fi omise la montaj pentru a face ansamblul ceva mai simplu și mai clar, dar formula funcționează. Realizat în 1990, ‘Il y a des jours … et des lunes’ a fost unul dintre primele filme care abordează cu ușoară tentă de ‘new wave’ tema semnelor astrale ca jaloane ale destinelor eroilor și de asemenea se află printre primele filme care folosesc dopurile de circulație de pe șosele drept cadru al întâlnirilor neașteptate și al conflictelor lumii moderne. Cred că este un film care merită vizionare (sau revizionare) și discuție.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Kebekmac.blogspot.com)
