Seeking a Friend for the End of the World (2012)

Seeking a Friend for the End of the World (2012)

Regia: Lorene Scafaria
Distributia: Steve Carell, Keira Knightley, Melanie Lynskey

Am mai discutat despre filmele cu subiect ”sfarsitul lumii” care au aparut in acest an sau anul trecut. Precizam atunci ca imi plac filmele care isi situeaza actiunea undeva in timpul Apocalipsei sau, mai ales, post-apocaliptice, ba chiar de curand am inceput si o lectura a cartile care au acest subiect (”Insomnia”, de Charlie Huston este un astfel de exemplu). In ”Seeking a Friend for the End of the World” suntem cu cateva zile inaintea Apocalipsei, care vine ca un tavalug si este sigur ca nimeni nu va supravietui: o planeta/meteorit/cometa 😀 vine vertiginos spre Pamant, care va pieri in urma impactului. Si atunci ajungem la intrebarile acelea puse la Oracole: daca ai mai avea de trait o zi, o luna, care vor fi ultimele lucruri pe care le vei face, cum vei petrece ultimele clipe ale vietii?

Dodge (Steve Carell) asculta la radio stirea disparitiei Pamantului si a speciei umane, pe cand se afla in masina impreuna cu sotia sa. Cand ea afla de apropierea sfarsitului, fuge din masina, fapt ce dovedeste adevarata stare a casniciei lor, una ajunsa in acea monotonie acromatica, plictistoare si lipsita atat de sanse, cat si de perspective. Doar cateva clipe mai tarziu, de altfel, aflam ca ea il insela de mult timp, fara ca el sa banuiasca. El, funtionarul tipic de birou, intr-un mare turn al unei companii de asigurari, este de altfel barbatul pe care nu il mai doreste nicio femeie: mereu tern, uratel, plictisitor si insipid, politicos si timid, nu are nicio sansa decat sa isi continue putina viata care i-a mai ramas, facand aceleasi lucruri ca mai inainte. Cu greu observa ca oamenii isi schimba obiceiurile, ca locul de munca devine pustiu, ca sunt din ce in ce mai putine magazine deschise si se pricopseste chiar cu un catel, abandonat de cineva care chiar isi dorea sa isi traiasca fara griji ultimele momente ale vietii.

Asta pana o intalneste pe EA: Penny (Keira Knightley) este prea tanara, dar simpatica, pesimista, dar zambitoare si, cel mai important, nu vine intr-un moment potrivit nici pentru ea, nici pentru el, nici pentru intreaga lume. Tocmai se desparte de un prieten cicalitor si singurul gand este sa ajunga, inainte de impactul final, acasa la parinti, unde vrea sa moara in pace. In jurul lor, Iadul se dezlantui: tinerii rebeli au aceeasi tipologie atunci cand vin vremurile apocaliptice, incepand sa distruga magazine, case, masini, sa atace oamenii care nu sunt la fel de puternici ca si ei. Nici Penny si Dodge nu scapa de amenintarea acestor atacuri, dar fug din calea loviturilor si scapa nevatamati.

Din acest moment, ne aflam in fata unor momente de singuratate a celor doi protagonisti, care incearca prin monologuri interioare, abia simtite, si pe calea dialogului dintre ei sa isi raspunda la intrebarile care le urmaresc mintile in ultimele zile ale vietii: ce inseamna iubirea? ce inseamna familia? este momentul impacarii cu cei din jur, pe care i-am neglijat sau e suficient sa fii impacat cu sine insusi? se poate gasi dragostea in zilele pre-apocaliptice sau e prea tarziu? Merita sa te indragostesti de cineva atat de diferit? Intrebari pe care ni le putem pune si noi, ca spectatori, dar raspunsuri putem gasi si in acest film, caldut ca o zi de toamna timpurie, dar in acelasi timp plin de o viziune sumbra, trista, determinata de viitorul Boom morbid. Care soseste, important este cum il primim.

Alte impresii: Marele Ecran, Raluk.

Nota: 7.5/10