Mimì metallurgico ferito nell’onore (1972)
Regia: Lina Wertmüller
Distribuția: Giancarlo Giannini, Mariangela Melato, Agostina Belli, Luigi Diberti, Elena Fiore
„The Seduction of Mimi” este nu prea inspirata traducere în limba engleză a lui „Mimi metalurgico ferito nell’onore”, titlul original al filmului al cărui echivalent aproximativ ar fi „Mimi metalurgistul rănit în onoarea sa”. Autoarea este Lina Wertmüller, o regizoare italiană ale cărei filme sunt întotdeauna originale și nu doar prin numele lor. Acest film din 1972 reușește să surprindă unele dintre principalele trăsături ale societății italiene din acea vreme – violență, crimă organizată, exploatare capitalistă, decalajul economic dintre Nord și Sud, corupție, ipocrizie – într-un mod care distrează și cheamă reflecție.
O face într-un stil care amestecă comentariile sociale radicale ale regizorilor din generația anterioară precum Pasolini cu cea mai bună tradiție a comediilor italiene de moravuri și personaje. Se adaugă la asta charisma extraordinara a lui Giancarlo Giannini (acest rol, refuzat de actori ca Marcelo Mastroiani a fost prima lor colaborare) și îndrăzneala scenaristei regizoare pe care doar pot să mi-o imaginez confruntându-se cu cavalerii corectitudinii politice din studiourile cinematografice de astăzi. Rezultatul este un film spumos, care nu are prea multe semne de bătrânețe deși varsta să se aproprie de jumătate de secol.
Carmelo Mandocheo zis Mimi ar putea fi unul dintre acei eroi din filmele lui Chaplin pe care ghinioanele nu par să-l ocolească niciodată. Începutul filmului îl găsește muncitor la o carieră de piatră din Sicilia, căsătorit cu o nevastă pudică până la frigiditate, și care dă de dracu’ fiind descoperit că a votat la alegeri cu comuniștii și nu cu candidații Mafiei. Rămas șomer nu are alternativă decât a se alătura valului de migranți interni din sudul spre nordul Italiei din acei ani. Ajuns la Torino constată repede că toți cei care învârt rotile sistemului par a face parte din aceiași tagmă a mafioților – de la industriașii care îi dau de lucru până la sindicaliști. Întâlnirea cu frumoasa trotskista (cuvânt pe care nu poate să-l pronunțe) Fiorella declanșează o poveste de dragoste care nu are cum să se termine prea bine, mai ales după ce șefii omniprezentei Mafii îl trimit înapoi în Sicilia. Ne aflam în plină și spumoasă comedie de familie italiană, cu dublul sens al cuvântului ‘familie’ în context sicilian.
Giancarlo Giannini realizează un rol formidabil. În decurs de câteva secunde poate trece de la comedie bufă la dramă socială, de la pasiune amoroasă la auto-persiflare. Îi dă replica Mariangela Melatto, o actriță extrem de talentată și de expresivă pe care nu îmi amintesc să o fi văzut în alte filme din acea perioada. Întreagă echipă de actori este foarte bine aleasă. Scenariul și abordarea regizorală a Linei Wertmüller combină farsa și comedia de moravuri italiană cu filmul cu mesaj social, adăugând o doza de îndrăzneală și franchețe care este prezentă în cinematografia italiană a epocii dar nu neapărat în cea politică. Acolo unde colegii ei de generație se exprimau cu furia protestului, Lina Wertmüller folosea acidul satirei. Locul ei între regizorii italieni semnificativi ai perioadei este bine meritat, iar ‘The Seduction of Mimi’ este unul dintre filmele ei care nu își dezamăgește nici astăzi spectatorii.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
