Scent of a Woman (1992) – Parfum de femeie
Regia: Martin Brest
Distributia: Al Pacino, Chris O’Donnell, Philip Seymour Hoffman, James Rebhorn, Gabrielle Anwar
Puteti cumpara DVD-ul acum, de pe FilmExpress.ro.
Nu este prima data cand vad acest film si, cu siguranta, nu este nici ultima. Pentru mine, acest film este o capodopera, chiar m-am mirat de ce nu a fost inclus in cele „1001 filme de vazut intr-o viata”, astfel incat consider ca impresiile mele nu sunt atat de importante, pentru ca la fiecare vizionare raman fara cuvinte. Cu un rol exemplar al lui Al Pacino, pentru care, de altfel, a fost si recompensat in anul 1993 cu premiul Oscar pentru cea mai buna interpretare masculina, este un film care poate impresiona pe oricine, chiar de la primele cadre ale filmului (asa cum m-a impresionat si pe mine, inca de la prima vizionare de acum cativa ani). Am dorit foarte mult sa il revad, astfel incat oferta celor de la FilmExpress.ro a venit la momentul oportun.
Al Pacino il interpreteaza aici pe Frank Slade, un fost colonel din Armata SUA, devenit orb, o fiinta ranchiunoasa, parand ca uraste lumea care il inconjoara, chiar si pe familia sa, care il adaposteste intr-o anexa a casei si il ajuta sa supravietuiasca. Intr-o Zi a Recunostintei, familia sa pleaca din localitate si are nevoie de o persoana care sa il supravegheze. Astfel, dau un anunt la avizierul liceului din apropiere si apare Charlie Simms (Chris O’Donnell), un elev sarac, care are nevoie de bani pentru a putea sa-si permita o vacanta acasa de Craciun in indepartatul Oregon.
Filmul se centreaza pe complexa personalitate a lui Slade, care ascundea un trecut intunecat si o formidabila atractie fata de femei. Memorabile, de altfel, raman scenele din avion, cand acesta incepe o adevarata pledoarie despre frumusetea femeilor sau scena tangoului, cunoscuta de toti spectatorii de cinema, chiar daca multi dintre ei nu au vazut decat aceasta scena din intregul film. Incredibila coordonare pentru un om orb, apropierea pana la marginea atractiei sexuale dintre el si frumoasa femeie pe care au „acostat-o” intr-un restaurant din New York. De fiecare data cand vad filmul, imi doresc si sper ca scena sa continuie, ca tanara sa reapara mai tarziu pentru a reinnoda relatia care promitea sa se infiripe cu Charlie.
Calatoria initiatica (si neasteptata) la New York il transforma pe Charlie intr-un adevarat barbat. Si surprinzator pentru el este ca reuseste sa capete si sa aprecieze doar trasaturile pozitive ale lui Frank, desi acesta are si momente cand poate fi dezgustat pentru reactiile si atitudinile sale fata de cei din jur. Relatiile cu fratele sau si familia sa sunt total nepotrivite, iar cuvintele sunt deplasate, asemanator cu cele fata de familia la care locuieste temporar si care, un moment destul de greu pentru el, l-a ajutat sa supravietuiasca. Insa bunele sale maniere sunt ireprosabile, relatiile cu femeile sunt pline de un romantism greu de atins, lucruri care se inoculeaza treptat si tanarului sau invatacel, care este timid si stangaci.
Dar toate trasaturile sale negative, Frank este un adevarat model si un mentor pentru viitorul lui Charlie, il ajuta pe acesta sa isi indrepte caracterul, mai ales intr-o perioada cand avea nevoie de o recomandare pentru plecarea la Harvard, iar directorul scolii o conditiona de tradarea unor colegi, fapt ce contravenea principiilor sale, dar si ale lui Frank Slade.
Un extraordinar film cu o exceptionala interpretare a lui Al Pacino si voi incheia cu frumoasele sale cuvinte despre femei: „Women! What can you say? Who made ‘em? God must have been a fuckin’ genius. The hair… They say the hair is everything, you know. Have you ever buried your nose in a mountain of curls… just wanted to go to sleep forever? Or lips… and when they touched, yours were like… that first swallow of wine… after you just crossed the desert. Tits. Hoo-ah! Big ones, little ones, nipples staring right out at ya, like secret searchlights. Mmm. Legs. I don’t care if they’re Greek columns… or secondhand Steinways. What’s between ‘em… passport to heaven. I need a drink. Yes, Mr Sims, there’s only two syllables in this whole wide world worth hearing: pussy. Hah!”
4 comments
Un film superb si un articol pe masura. Am vazut si eu filmul de vreo doua ori si cu siguranta nu este de ajuns. Dupa citirea articolului tau mi s-a deschis asa un apetit de Al Pacino si arta cinematografica incat o sa vizionez filmul inca odata imediat ce ajung acasa diseara.
Sa ne spui impresiile dupa revedere…
Filmul este un remake, versiunea italiana cu Vittorio Gassman mi s-a parut mult mai buna, cu toata interpretarea lui Al Pacino (remarcabila, dar nu memorabila). Scenariul a fost adus din condei, iar partea moralizatoare cu tanarul care… mi s-a parut de-a dreptul slaba. Un spectacol, atat – se vede ca americanii n-au trecut prin neorealism. Scuze.
Mulțumesc de precizări, mărturisesc că nu le știam.
O să caut și eu filmul italian și poate revin cu o recenzie a acestuia.