Void (2018) – Tyhjiö
Regia: Aleksi Salmenperä
Distribuția: Laura Birn, Tommi Korpela, Hannu-Pekka Björkman
‘Tyhjio’ (‘Neant’) al regizorului Aleksi Salmenpera este al doilea film finlandez pe care l-am văzut în cadrul festivalului filmului nordic la care participă și cinemateca noastră locală. Mărturisesc că sunt foarte puțin familiar cu această școală cinematografică, cu notabila excepție a câtorva dintre fimele lui Aki Kaurismaki, și acest film (la fel cu cel văzut cu o seară înainte) este o plăcută surpriză, o experiență cinematografică cu nimic mai prejos decât multe alte filme venite de la cinematografiile europene cunoscute și consacrate. ‘Tyhjio’ este o comi-dramă (sau o comedie amară dacă vreți), care spune multe despre relațiile amoroase ale epocii în care trăim, despre creație, artiști și prețul pe care aceștia îl plătesc in viața privată, despre conflictele dintre artă și kitsch comercial.
Este evident la vizionarea filmului că regizorul Aleksi Salmenpera nu pornește de la zero. Influența lui Ingmar Bergman este evidentă și în stilul intim și caracterul interiorizat al personajelor, și în tematica care combină viața unui cuplu de artiști cu crizele lor de creație și impactul dintre artă și propriile sentimente. Legătura sentimentală dintre Pihla, actrița de film cu succes local care aspiră la o carieră internațională, și Eero, romancierul cu un debut de succes urmat de secarea izvorului inspirației, seamănă teribil, până la un anumit moment dar până atunci la nivel de detaliu în unele scene și replici, cu cea dintre Marianne și Johan ai lui Bergman din ‘Scene dintr-o căsătorie’. Așa ar fi arătat, poate, eroii lui Bergman dacă filmul și piesa lui de teatru ar fi fost scrise și regizate acum și nu în 1973. Elementul social care la Bergman este un fel de poveste pre-metoo este înlocuit aici de o critică directă a regizorului independent care este Salmenpera îndreptată împotriva cinematografului comercial și a politicii si atitudinii marilor studiouri față de actrițe.
Mi-au plăcut multe dintre ideile și soluțiile scenaristului-regizor. Povestea curge cursiv și cei doi actori din rolurile principale (Laura Birn și Tommi Korpela) își fac datoria cu profesionalitate și naturalețe. În jurul lor orbitează o galerie de personaje bine conturate, jucate de actori profesioniști și de amatori (unii dintre ei celebrități locale în roluri cameo). Este evidentă familiaritatea lui Samenpera cu mediul, problemele și personajele lumilor filmului și a literaturii din Finlanda de azi. Combinația dintre pelicula alb-negru și cea color are logică dincolo de efectul estetic. Scris și regizat într-un ton minor, ‘Tyhjio’ reușește să-și croiască drum spre inimile spectatorilor și să creeze un efect artistic și emoțional. Regizorul reușește acolo unde eșuează eroii săi din film – în a crea artă de calitate.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Youtube.com)
