Rocknrolla (2008)
Regia: Guy Ritchie
Actori : Gerard Butler, Tom Wilkinson, Thandie Newton, Idris Elba, Chris ‘Ludacris’ Bridges
Guy Ritchie nu este fostul sot al Madonnei. Este un regizor cu un stil propriu, cu filme intortocheate pline de masculinitate, iar RocknRolla nu este cu nimic mai prejos, fiind o comedie indrazneata. Ca de obicei, Ritchie nu face decat sa aprinda un chibrit si sa lase povestea sa explodeze in toate directiile.
La fel ca in Snatch, personajele sunt multe, fiecare avand probleme, care ajung inevitabil sa se intersecteze. Tom Wilkinson este Lenny, un boss puternic al crimei organizate din Londra, incapatanat in propriile metode prin care are grija sa ii disciplineze pe toti cei care ii stau in cale (There’s no school like the old school and I’m the f***king headmaster).
Filmul chiar incepe cu un astfel episod, prin care ne este prezentat si backgroundul social si economic al actiunii(London, my friend, is fast becoming the cultural and economical capital of the world), primul disciplinat fiind One Two, interpretat de Gerard Butler. Mark Strong, care prin prestanta si performanta actoriceasca este cel mai apropiat de titulatura de RocknRolla, este cel care da si tonul intregii actiuni, regizorul alegand accentual lui britanic, intens pentru a crea fundalul narativ al filmului. Mark Strong este Archie, mana dreapta a lui Lenny si personajul de legatura intre toate povestile.
Lenny se pregateste sa incheie o afacere importanta cu un miliardar rus, caruia ii cere 7 milioane de dolari pentru a-l ajuta sa obtina un permis de constructie. Astfel, in scena intra contabilul magnatului rus, renumit pentru creativitatea cu care jongleaza cu cifrele si singura eroina, jucata de Thandie Newton. Singura prezenta feminina este si cea mai periculoasa. Plictisita de casnicia de convenienta cu un avocat gay (for a marriage of convenience, it’s not so convenient, este concluzia la care ajunge chiar de la inceputului filmului) si de viata luxoasa linistita, se decide sa i-o traga sefului ei. Si nu in modul in care acesta si-ar dori, ci angajandu-l pe One Two sa fure milioanele atunci cand sunt retrase de la banca. Atractia dintre cei doi este evidenta, dar nu va asteptati la artificii si indragosteala, ci la o simpla partida de sex. Anticipata din momentul intalnirii, este regizata de Ritchie in cadre scurte, successive, un Wham, Bam, Thank you, Ma’am.
Actiunea este animata si de fiul vitreg al lui Lenny, Johnny, un cantaret rock pasionat de cocaina, personajul principal, in fapt, care alege, insa, sa actioneze din umbra. In ultimul an, reuseste sa il innebuneasca pe Lenny numai prin cele trei decese proprii, anuntate cu surle si trambite in mass-media, in care este implicat; singura suparare a lui Lenny fiind faptul ca zvonurile nu sunt adevarate. Actiunile lui Johnny ating apogeul atunci cand ii fura tatalui sau vitreg “tabloul norocos” (the lucky painting), pe care acesta din urma l-a primit cadou de la miliardul rus ca garantie a incheierii afacerii. Tabloul pune in miscare noi personaje (printre care si managerii trupei lui Johhny Quid, interpretati de Jeremy Piven si Ludacris).
Atmosfera de benzi desenate este resimtita atat la nivelul actiunii, cat si in culorile alese: griul, negru, maro-ul, umbrele construiesc o lume a gangsterilor underground si o Londra a strazilor gri sau a cladirilor dezbracate, inca in constructie. Coloana sonora este very british, filmul incepand cu melodia-declaratie I’m a Man, energizandu-se pe parcurs cu RocknRoll Queen si The Stomp(cu cateva nuante a la Pulp Fiction).
RocknRolla este o comedie usoara, entertaining si cu multa actiune. Finalul ii va face fericiti pe cei carora le-a placut filmul, pentru ca genericul de final anunta reintoarcerea personajelor preferate in The Real RocknRolla. Daca e adevarat, speram ca sequelul sa ilustreze mai bine replica lui Mark Strong The real rocknrolla wants the f**king lot! Cause we do!
