Tendre poulet (1977)
Regia: Philippe de Broca
Distribuția: Annie Girardot, Philippe Noiret, Catherine Alric, Hubert Deschamps
Aveam destule motive să fiu optimist când am ales să văd ‘Tendre poulet’, filmul lui Philippe de Broca realizat în 1977. Este etichetat drept ‘comedie romantică și polițistă’, genuri în care de Broca are câteva reușite notabile. În rolurile principale apar Philippe Noiret și Annie Girardot, doi actori care îmi plac enorm și care se aflau în 1977 după vârsta rolurilor ‘de tinerețe’ dar în plină maturitate și formă creatoare. Adaptarea și dialogurile sunt semnate (și) de Michel Audiard, care a dat farmec și naturalețe atâtor replici din filme franceze de succes. Chiar și titlul filmului, cu jocul de cuvinte în care ‘poulet’ înseamnă și pui de găină dar și polițist promite. În engleză nu prea sună bine, dar în limba română s-ar putea traduce prin ‘curcan fraged’.
Exista și o explicație a faptului că filmul nu a ajuns pe ecranele romanești în anii ’70, când filmele despre sau cu restaurante și mâncare dispăruseră de pe ecrane odată cu produsele alimentare de pe rafturile magazinelor din Romania. Nu este, desigur, tema principală a filmului, dar eroul filmului interpretat de Noiret petrece prea multă vreme în bistrouri. Și totuși, ‘Tendre poulet’ m-a dezamăgit în mare măsură, nereușind să se ridice decât parțial la nivelul așteptărilor mele.
O întâlnire accidentală (la propriu și la figurat) intre cei doi eroi declanșează un sir de evenimente comico-sentimentale care includ inevitabil o îndrăgostire fulgerătoare (‘coup de foudre’ cum spun francezii) și reciprocă. Singura problemă este că în vâltoarea evenimentelor Lise (Annie Girardot) omite să menționeze că este una dintre polițistele cele mai importante ale Franței care primește spre rezolvare o serie de crime care au că victime senatori din Parlamentul francez, în timp ce Antoine (Philippe Noiret) antipatizează polițiștii. Femeia a carei meserie cere să umble cu pistolul sub hainele elegante și bărbatul profesor de limba greaca detestând violența vor trebui să rezolve aceste diferențe, și, desigur, și intriga polițistă.
Ce mi-a plăcut. Filmul abordează o tema feministă cu mult înainte ca Helen Mirren sau Frances McDormand să fi făcut din comisarele de poliție personaje memorabile. Câteva dintre situațiile comice sunt excelent creionate – de exemplu cea în care polițista apare în sala de curs a profesorului și cei doi oameni maturi devin ținta ironiilor tinerilor studenți, sau dialogurile dintre profesorul alergic la polițiști și colegii prietenei sale. Pe lângă interpretările lui Philippe Noiret și Annie Girardot, câteva dintre rolurile secundare (mama și mătușa, senatorul demagog) dau și ele ocazia unor interpretări savuroase. Stilul filmului este relaxat, cu o singura excepție – o scenă de suspense a la Hitchcock – în care ne amintim că de Broca era și un excelent regizor de filme de acțiune.
Ce mi-a plăcut mai puțin. Intriga polițistă este nu numai subțire dar are și o soluție foarte previzibilă. Personajul comisarei de politie este insuficient dezvoltat, nu reușim să ne dam seama exact care sunt competențele care au adus-o în poziția în care este. Scenariul este subțirel și în ceea ce privește partea sentimentală, nelăsând timp celor doi protagoniști să-și dezvolte o relație pe care să o putem lua cât de cât în serios. Bazându-se prea mult pe comedie dar păstrând și această parte în limitele prudentei, ‘Tendre poulet’ ratează ocazia de a fi un film mai solid și da impresia că regizorul și scenariștii nu au țintit mai sus decât realizarea unui divertisment lejer și superficial. Totuși, măcar pentru cei doi minunați actori, filmul merită o vizionare sau revizionare.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Cinema-francais.fr)
