-Maria Bega de la ‘liternet’ ne aminteste de un film care i-a impresionat pe toti cei care l-au vazut, ‘Funny Games’ al lui Michael Haneke: ‘Fascinaţia perversă pe care acest film o exercită este creată mai ales de faptul că este constituit dintr-un lanţ de întâmplări violente la care se pune uneori stop în mod neaşteptat. Temporalitatea acestui film este, dacă nu pe deplin neconvenţională, cel puţin ieşită din comun. Cele 108 minute au părut uneori să se extindă până într-o gaură neagră şi-napoi, să dureze o eternitate. Însă, cadrele lungi nu par lungi pentru că ar fi plictisitoare, ci pentru că agonizăm participativ alături de protagonişti. Această reacţie e ţinută în lesă de modul în care se foloseşte spaţialitatea. Nu de puţine ori am remarcat modul în care Haneke pune în contrast calmul din exteriorul casei cu întâmplările tulburătoare care au loc în interior. Se întretaie momente de o violenţă vulgară şi primitivă cu momente de linişte – e ca şi cum acestea din urmă ne pun să reflectăm asupra durerii tatălui sau asupra petelor de sânge pictate pe pânza casei în care membrii familiei ajung să fie captivi ai celor doi tineri.’
-Adriana Gionea de la PostModern a vazut ‘VoxLux’ al lui Brady Corbet: ‘Vox Lux a pornit de la nişte idei ce ar fi putut împinge şi mai mult subiectul spre zona filmelor originale, care să fie prizate atât de publicul pretenţios cât şi de cel ce prefară cinematograful unui mall, perfect pentru imagini spectaculoase. Coloana sonoră compusă de Sia avea potenţialul de a crea stranietate cu efecte deopotrivă angoasante şi irezistibile. De asemenea, personajul feminin al filmului inspira suficient mister încât metamorfoza psihologică să permită o pendulare captivantă între enigma învelită în ofertanta ambiguitate derutantă şi autodezvăluirea cu mesaj sofisticat prin care să se poată sincroniza multiplele faţete ale poveştii. Această posibilă sincronizare a direcţiilor spre care merge interpretarea filmului ar fi explorat mai seducător şi năucitor legătura dintre individual şi maladiile societăţii megalomane ce naşte monştri îmbrăcaţi în haine sclipitoare. Din păcate, personajul Celeste nu capătă adâncimea dorită. Nu vezi un joc al nuanţelor interpretabile, care să ofere acea notă bulversantă vitală pentru acest gen de scenariu, astfel încât să amestece elementele acroşante pentru public şi calităţile unui film original din zona independentă, ce ajunge până la urmă şi în marile cinematografe.’
–Emil Calinescu de la ‘CinEmil’ scrie despre ‘Crawl’ sau ‘Ape ucigase’ cum a fost tradus in romaneste, al lui Alexandre Aja: ‘Ape ucigase – Crawl, nu va trece testul timpului. Peste catva timp, la unii o luna, la altii un an, nu veti tine minte numele filmului ori numele vreunui personaje. Veti tine, poate, minte, ACEL film cu aligatori vazut/aparut candva prin 2019. Film pe care, bineinteles, il veti asocia cu multe alte filme apartinand aceluiasi gen… este un film bun, foarte corect realizat, extrem de bine interpretat si regizat, livreaza fix ceea ce isi propune, fiind unul dintre cele mai intense filme vazute in ultima perioada. Pacat, insa, ca nu este deloc original, nu reuseste sa se evidentieze cu aproape nimic in dauna altor filme din nisa lui.’
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Yesterday” (2019)
–”Les diaboliques” (1955)
