Exhibition on Screen: Cézanne – Portraits of a Life (2018)
Regia: Phil Grabsky
Viața lui Paul Cézanne poate fi împărțită în două perioade foarte diferite. Născut în 1839 într-o familie prosperă, cu un tată bancher, a ales o viață și o carieră artistică foarte diferită de așteptările mediului său burghez. Toată tinerețea a trăit destul de precar, din alocații trimise de tatăl sau, completate cu ajutoare materiale primite de la prieteni, între care Emile Zola. Doar din 1886, după moartea tatălui sau, a putut să se bucure de independență financiară. Tot cam atunci a început și recunoașterea sa artistică. Pictorii mai tineri au fost primii care au înțeles revoluția adusă în artă de pictorul pentru care importante au fost nu atât subiectele picturilor sale, ci forma lor, lupta cu materia și materialele artistului în dorința de a capta și remodela culorile și luminile lumii.
Pe toată durata vieții sale, Cézanne a fost și un ardent și constant epistolar. Expoziția organizată acum doi ani și prezentată în 2017 și 2018 succesiv la Național Gallery of Portraits la Londra, Musee d’Orsay la Paris și Smithsonian în Washington, DC a abordat o secțiune mai puțin cercetată și mai puțin apreciată a operelor lui Cézanne, portretele. Filmul lui Phil Grabsky, ‘Cézanne – Portraits of a Life’ din ciclul ‘Exhibition on Screen’ folosește scrisorile și portretele ca jaloane în parcurgerea traseului biografic și artistic al pictorului.
S-ar putea argumenta că Cézanne nu este cel mai iscusit portretist din istoria artei. Majoritatea portretelor sale sunt autoportrete sau o reprezintă pe Hortense, soția pictorului. Sunt portrete interiorizate, stările de spirit, personalitatea, trăirile nu sunt foarte vizibile, atenția privitorului este atrasă de altceva. Formele delimitate de culoare și de lumină, geometria simplificată și totuși atât de elocventă, paleta expresivă fără a fi niciodată stridentă – toate acestea sunt componente ale unei schimbări a relației între artist și subiectele lucrărilor sale. Din acest punct de vedere portretistica lui Cézanne se află pe aceeași linie cu peisajele sau naturile moarte pictate în studiourile artistului. Fiecare dintre aceste subiecte în pictură aveau o istorie de secole atunci când au fost abordate de Cézanne. Toate aceste genuri au fost privite altfel după ce Cézanne a lucrat în ele.
Documentarul lui Phil Grabsky urmărește traseul vieții lui Cézanne folosind lucrări din expoziția de portrete ca material vizual și scrisorile schimbate de artist cu tatăl sau, prietenii săi (Emile Zola în special), contemporanii care treptat încep să recunoască valoarea operei sale, ca text și comentarii. Spre deosebire de alte documentare din seria ‘Exhibition on Screen’, avem mai puține informații despre expoziție, deși curatorii, experții și directorii instituțiilor care au găzduit-o își aduc contribuțiile, în special prin descrieri și explicații ale portretelor expuse în contextul altor lucrări din perioadele respective. Partea documentară este completată cu detalii biografice legate în special de relațiile de familie furnizate de Phillippe Cézanne, strănepotul artistului. O parte din imaginile însoțitoare sunt filmate în casa și atelierul artistului, astăzi muzeu, în Aix-en-Provence, pe care am avut ocazia să o vizitez și eu în anul trecut. Cele mai elocvente imagini sunt însă picturile înseși, filmate la nivel de ansamblu și de detaliu. Cézanne a fost un artist, dar și un artizan, inventator și deschizător de drumuri în formă și în tehnică. Filmele documentare de calitate ca ‘Cézanne – Portraits of a Life’ ajută să-l înțelegem, dar contactul direct cu picturile sale reprezintă o experiență de neînlocuit.
