Les promesses (2021)
Regia: Thomas Kruithof
Distribuția: Isabelle Huppert, Reda Kateb, Soufiane Guerrab, Hervé Pierre, Anne Loiret
Două fire narative principale se combină în ‘Promisiuni’ (‘Les Promesses’), filmul din 2021 al regizorului francez Thomas Kruithof. Unul dintre ele, legat de condiția precară a suburbiilor pariziene, este concentrat în jurul unui proiect urban în care sunt implicate partide politice (ne aflăm în lunile dinaintea alegerilor locale), proprietari venali, avocați corupți, mișcări de protest și birocrația municipală. Celălalt este drama personală a unei politiciene, primar al orașului, care promisese să se retragă după două mandate, și care tocmai la final ezita să o facă, și deoarece aprobarea proiectului se află în impas, dar și, poate, sau mai ales, deoarece renunțarea la funcție ar putea fi sfârșitul carierei sale politice cu perspectiva pierderii puterii, dar mai ales confruntarea cu singurătatea. Regizorul și co-scenaristul Thomas Kruithof a ales să se concentreze pe prima poveste. Rezultatul este surprinzător de reușit. Nu sunt nici cunoscător și nici pasionat al politicilor locale franceze, și totuși filmul a reușit să mă captiveze.
Motivul principal este, cred, faptul că ‘Les Promesses’ se ocupa de o temă și pune întrebări valabile cam în orice sistem politic democratic. Stăpânirea secretelor meseriei de cineast este evidentă și în niciun moment nu s-a simțit faptul că este vorba doar despre al doilea film de lung metraj al regizorului. Personajele principale sunt Clemence Collombet, primărița unui oraș sau cartier din suburbiile Parisului și Yazid Jabbi, omul ei de încredere. Este vorba despre politicieni locali, cu intenții bune, crescuți din rândurile locuitorilor, dar regulile jocului sunt departe de a fi curate. În jurul lor roiesc o sumedenie de ajutoare, avocați, activiști politici la nivele mai mult sau mai puțin înalte, proprietari venoși de apartamente care își țin chiriașii – mulți dintre ei imigranți – în condiții precare. Niciunul dintre aceștia nu este complet curat, fiecare are și interese si ambițiile sale personale, cam toți folosesc metode discutabile și se folosesc de pârghiile politice și juridice pentru a-și atinge scopurile. Întrebarea principală pe care o pune scenariul este cea a credibilității de care până la urmă depinde încrederea în sistem, fără de care democrația nu are șanse să funcționeze.
Mi-ar fi plăcut, poate, ca cealaltă poveste, cea a femeii politician, ajunsă la vârstă deciziilor (să continue ascensiunea politică la alte nivele? să se retragă?) și confruntată cu amenințarea singurătății să fie tratată mai în profunzime. Mi s-a părut că este aici o poveste omenească insuficient exploatată, și nici Isabelle Huppert nu a reușit să-i dea contur în lipsa din text a unor replici și situații care să exploateze acest filon. Mi-a plăcut în schimb faptul că scenariul a evitat orice complicație sentimentală sau erotică, inclusiv capcana evidentă a unei legături între primăriță și adjunctul ei. În fapt, nu știm mai nimic despre viața lor particulară și este mai bine așa. Regizorul Thomas Kruithof știe să lucreze excelent cu actorii săi, de la alegerea acestora până la îndrumarea pe platoul de filmare. Din distribuție, pe lângă Isabelle Huppert care continua să avanseze frumos în vârstă împreună cu personajele pe care le interpretează, trebuie desigur să-l menționez pe actorul Reda Kateb, excelent în rolul partenerului politic al doamnei primar. Fiecare dintre personaje este credibil, natural, și se încadrează bine în ansamblu. Povestea are ritm. Finalul mi s-a părut puțin prea conciliant cu eroii filmului, dar asta nu a putut strica impresia pozitivă, mult peste așteptări. Pentru mine ‘Les promesses’ nu conținea prea multe promisiuni, dar până la urma a reușit să mă intereseze și să mă capteze în lumea sa.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.indie-eye.it/cinema/festivalcinema/venezia78/les-promesses-di-thomas-kruithof-recensione-venezia78-orizzonti.html)
