Plaha (2025)
Regia: Igor Cobileanschi
Distribuția: Iulian Postelnicu, Ada Lupu, Dumitru Nastrusnicu, Cezar Grumazescu, Zubcu Mihai
Republica Moldova a fost și este, mai mereu, un soi de copil bătut al Europei. Trecuți prin ciurul și dîrmoiul istoriei, am ajuns să ne tot scuturăm de colb și să încercăm a ne face dreptate, doar că mai mereu suntem puși la zid. Corupție, traseism politic, tiranie – știm aceste cuvinte încă din școală, pentru că ele ne definesc viitorul și ne învață că încrederea e doar un concept tare abstract. Serialul „Plaha” a lui Igor Cobileanski este o dovadă în plus că țara asta poate să îndure multe, doar că orice mămăligă poate exploda la un moment dat.
Dar hai să le luăm pe rând. Taberele spectatorilor au fost tare împărțite la apariția filmului, care s-a bucurat de o perioadă gratuită de prezentare pe Youtube, fix în perioada campaniei electorale pentru parlamentare, un timing excelent pentru un PR politic eficient. Unii au catalogat producția drept comandă politică, alții – drept capodoperă. Eu am avut reticențele mele vis-a-vis de acest serial și am decis să-l văd pe banii mei, în streaming-ul Netflix. Așteptările mele s-au construit exclusiv pe a viziona acest film ca pe o producție artistică, detașându-mă de substratul politic. Și ce bine că am făcut asta.
Prima descoperire și cea mai tare este actorul Iulian Postelnicu. Sinceră să fiu, i s-a făcut o mare onoare adevăratului Plahotniuc să aibă un astfel de prototip. Cu o alură foare bine definită, cu tot acel șarm demn de „Nașul” lui Mario Puzo, acest Plaha ne poartă prin tenebrele mafiei moldovenești, de la acel mărunt bandițel care dădea bani unor afaceriști aflați la început de cale și până la un veritabil cap al mafiei, avid de putere și de influență.
A doua mare plăcere vizuală a fost construcția scenariului. Dacă ești de aici, din Moldova, poți urmări calm cum a evoluat bulgărele de zăpadă într-o avalanșă care aproape ne-a aruncat în penurie.
Plaha este, după cum ați observat, un produs al timpurilor sale. Școlit în acei răcheți (bandiții din perioada de tranziție post-sovietică) ai anilor `90, Plaha este un rău care se alimentează din frica oamenilor, din nevoia lor de a-și hrăni copii și familiile, din dorința acestora de a ajunge departe, într-un spațiul european în care nu există deficit și sărăcie. Studențelul de la Tehnologii Alimentare devine astfel unul dintre cei mai temuți jucători ai traficului de ființe umane, iar numele său începe să se infiltreze, aidoma unei molime, în mințile moldovenilor. Mai întâi șoptit, apoi tot mai puternic, acesta ajunge să câștige absolut tot, prin violență și cu ajutorul banilor.
Apare aici întrebare, de ce nu se mai sătura? De ce astfel de oameni nu au un stop? Pentru că ei sunt infectați cu microbul puterii. Viața lor devine un joc de noroc, o ruletă rusească în care se mizează pe tot sau pe nimic. Ei sunt ca dependenții de droguri, care fac absolut tot pentru o nouă doză.
Pe de altă parte, Plaha ar fi fost imposibil fără anumite figuri ale vremii. Cioroianu aka Vladimir Voronin a încălzit acest șarpe în propriul sân, iar acesta l-a răsplătit cu un 7 aprilie sângeros, deturnând puterea comunistă și transformând țara într-o pseudo-democrație condusă de acoliții săi. Aceste mișmașuri ne-au costat scump, atât miliardul furat, cât și toate instituțiile de stat infestate cu oameni cumpărați și sus-puși. Se cuvine aici să subliniez cât de bine s-a descurcat actorul Igor Caras cu rolul lui Cioroianu. Pentru cine l-a urmărit pe Voronin vreodată, jocul a fost excelent.
Sinceră să fiu, n-am înțeles foarte bine jocul Irinei. Mi-aș fi dorit un joc mai dinamic, poate mai agresiv. Aici am avut vaga senzație că are un love-hate cu Plaha și că oscilează tare între a-l urî și a-l înțelege.
Meritul lui Igor Cobileanschi e că a reușit să stârnească o mare curiozitate în spațiul estic, arătând lumii cum am fost noi seduși, abuzați și sărăciți de o rețea aidoma Cosa Nostra, în frunte cu un om care ar putea fi definit drept răul absolut.
Disponibil pe Netflix.
