Pentru Belmondo și Morricone: Le professionnel (1981)

Le professionnel (1981)
Regia: Georges Lautner
Distribuția: Jean-Paul Belmondo, Jean Desailly, Cyrielle Clair

Ennio Morricone a părăsit lumea aceasta cu câteva săptămâni în urmă și televiziunile transmit în aceste zile – probabil nu întâmplător – multe filme în care muzica este compusă de el. Este o bună ocazie de a aprecia calitatea muzicii, dar și rolul pe care banda sonoră îl joacă în crearea atmosferei și accentuarea anumitor aspecte ale narațiunii. ‘Le professionel’ din 1981, regizat de Georges Lautner cu dialoguri scrise de Michel Audiard este un bun exemplu în această privință. Muzica lui Morricone nu numai că include unul dintre slagărele muzicale ale istoriei cinematografice, dar și participă activ în crearea ritmului acțiunii și balansarea elementelor comice și dramatice. Celalalt motiv principal pentru care acest film trezește până astăzi interesul spectatorilor este desigur prezența în rolul principal a lui Jean-Paul Belmondo.

Acțiunea. Joss Beaumont (Belmondo), agent secret cu permis de ucidere este trimis de serviciile franceze de spionaj pentru a-l asasina pe președintele unei dictaturi africane imaginare. Ghinionul face ca la momentul sosirii sale în Africa să aibă loc o schimbare în politicile guvernamentale și fostul rival demn de un glonte devine un prieten care nu numai că trebuie protejat, dar i se oferă drept cadou chiar agentul asasin. Evadat din închisoare după doi ani de iad african, Joss revine la Paris cu gânduri de răzbunare, care includ asasinarea președintelui african cu ocazia unei vizite oficiale în Franța. Toate polițiile și serviciile secrete franceze sunt pe urmele lui. Aliate îi sunt doar femeile – soția plus încă doua alte frumuseți care l-ar face gelos pe agentul 007 și ‘Bond girls’ ale sale. Parisul devine scena unui joc al inteligențelor în care eroul nostru pare să ghicească întotdeauna în avans mișcările celor care sunt pe urmele sale și a unor urmăriri spectaculoase. Belmondo era de altfel celebru pentru faptul că își interpreta singur multe dintre scenele de risc, punandu-i la șomaj pe cascadori.

Filmul reușește să fie până astăzi interesant și plăcut de urmărit și în mare parte este meritul lui Belmondo, care reușește să fie carismatic și plin de umor chiar și atunci când plănuiește o crudă dar bine-meritată răzbunare. Restul distribuției își îndeplinește misiunea cu profesionalism, cu o mențiune specială pentru Robert Hossein în rolul comisarului Rosen, principalul rival al lui Joss. Hossein a fost un actor excelent care mi s-a părut întotdeauna că nu a fost distribuit în rolurile pe care le merită. Banda sonoră are și ea un rol dominant, o parte dintre scene, mai ales în prima parte a filmului, par numere de balet executate pe melodiile lui Morricone. Dar tocmai faptul că filmul se bazează în mare parte pe personalitatea lui Belmondo și pe muzica lui Morricone poate fi considerat un punct slab. Unii spectatori le pot considera excesive, alții pot susține că dacă le eliminam nu rămâne prea mult din acest film. Poate că toți au dreptate. Totuși, ca divertisment, mie, ‘Le professionel’, văzut acum, la 39 de ani de la lansare, mi-a plăcut.

Nota: 7/10

(Sursă fotografii: IMDb.com)