The Penguin Lessons (2024)
Regia: Peter Cattaneo
Distribuția: Bruno Blas, Steve Coogan, Julia Fossi, Jonathan Pryce
Filmele cu pinguini sunt la modă. Nu este un gen cinematografic cu prea multe producții, dar câteva dintre ele sunt destul de reușite. Pinguinii atrag spectatorii. Oamenii sunt fermecați de aceste creaturi care au aripi dar nu zboară și preferă să meargă în două picioare. Două filme cu pinguini s-au adăugat în 2024 colecției și ambele au cucerit publicul, chiar dacă o parte dintre criticii de film nu au fost entuziasmați. Unul dintre ele este ‘The Penguin Lessons’, bazat (cu multe adăugiri și schimbări) pe cartea de memorii a profesorului de limba engleză Tom Michell și regizat de Peter Cattaneo, cel care și-a cucerit faima prin insolentul ‘The Full Monty’. Acest film este orice, dar nu insolent. Este un film dulce și omenesc, care parcă confirmă zicerea pe care am citit-o recent că orice film sau carte care emoționează conține o doză vizibilă de melodrama. Mie filmul mi-a plăcut. Precum în multe alte cazuri, opinia mea este mai apropiată de cea a spectatorilor decât de cea a criticilor de film.
Tom Michell, eroul principal al filmului, ajunge în Argentina în preziua loviturii de stat din 1976 pentru a-și prelua postul de profesor de limba engleză la un liceu cu internat unde ajung băieții familiilor cele mai bogate și mai puternice din țară. Pare a fi un tip devotat profesiei sale, ascunzând în spatele unui umor cinic și a unei aparente indiferențe fata de cele care se petrec în jur traume personale din trecut și o singurătate apăsătoare. Viața lui se schimbă atunci când se trezește în brațe (literalmente) cu un pinguin pe care-l salvase de pe o plaja din Uruguay pentru a impresiona o femeie pe care o cunoscuse într-un local de dans. Pinguinul, botezat Juan Salvador, se va dovedi a fi nu doar o vietate care are nevoie de îngrijire și care atunci când o primește răspunde cu afecțiune. El va schimba viața lui Tom și a celor din jurul lui, felul lui de a preda lecțiile și a se conecta cu elevii năbădioși și alintați, relațiile cu cei din jurul sau – colegii și menajerele Maria și Sofia, bunica și nepoata, care îl vor lega de realitățile din jur. Iar în jur se pretrec orori, căci regimul militar instalase o represiune violentă, inclusiv arestări abuzive și dispariții ale opozanților politici și a celor bănuiți de simpatii pentru aceștia. Cele care se petrec în afara zidurilor școlii de elita nu vor întârzia să-și arate efectele și în viața lui Tom. Juan Salvador va juca și el un rol important.
Discuția despre felul în care sunt reflectate evenimentele cele mai tragice ale istoriei în filme poate fi redeschisă. În ‘The Penguin Lessons’ există două planuri narative sau poate chiar două filme diferite. Unul este povestea unui profesor cinic și decepționat de viață care predă limba și literatura engleză într-o țară străină și care își recapătă umanitatea prin relația cu simpaticul animal. Celălalt este reprezentarea realității crude din jur, cu oamenii arestați de pe strada, mulți dispăruți fără urmă, căutați de soții și mame care nu renunță la speranța de a-i revedea sau măcar de a le elucida soarta. Confruntarea eroului cu realitatea este redată cu uneltele cinematografice ale unei comedii ‘feel good’. Legitim? Eu cred că da, însă pentru asta trebuie să acceptăm convenția cinematografică. La fel ca în ‘The Night Porter’ sau în ‘La vitta è bella’ sau în altele asemănătoare. Oricum, în opinia mea, filmul cred că reușește să redea bine dilema străinului care încearcă să rămână neimplicat și care se confruntă cu propria sa lașitate atunci când vede cum cineva apropiat este arestat în plină zi și nu are curajul să intervină. Steve Coogan realizează o creație actoricească de excepție și practic susține tot filmul. Jonathan Pryce, un alt actor pe care-l apreciez mult, mi s-a părut însă sub-distribuit în rolul directorului scolii, rol din care putea să scoată mai mult. Două minunate actrițe argentiniene pe care nu le cunoșteam completează cu personalitate și demnitate distributia – numele lor fiind Vivian EL Jaber și Alfonsina Carrocio. Cinematografia reușește să redea foarte bine atmosfera anului 1976 în Argentina, iar secvențele documentare și textele inserate pun filmul în contextul istoric al unor evenimente care au încă răsunet și implicații în prezent. ‘The Penguin Lessons’ reușește să emoționeze și să dea de gândit. Iar eu, daca voi simți vreodată nevoia serviciilor unui psihanalist, voi căuta un pinguin.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
