Papillon (2017)

Papillon (2017)
Regia: Michael Noer
Scenariul: Aaron Guzikowski (după romanul lui Henri Charrière)
Distribuţia: Charlie Hunnam, Rami Malek, Michael Socha, Eve Hewson

Scenariul filmului Papillon 2017 are la bază romanul autobiografic scris de Henri Charrière și scenariul filmului Papillon din 1973. Prima sursă de inspiraţie a devenit bestseller la scurt timp de la apariţie (în 1969). Despre cea de-a doua este necesar să menţionăm că a fost adaptată de Dalton Trumbo („Vacanţă la Roma”, „Spartacus” – câștigător a doua premii Oscar) și că îi are ca protagoniști pe Steve McQueen și Dustin Hoffman.

Papillon 2017 ratează rând pe rând regia, adaptarea după roman și mai ales jocul actorilor. Văzându-l pe Charlie Hunnam încercând să interpreteze un rol atât de complex, nu putem să nu ne întrebăm cum ar fi fost dacă, spre exemplu, George Clooney ar fi jucat rolul lui Daniel Day-Lewis în Phantom Thread. Fotografia lui Charrière de pe genericul filmului contrastează teribil cu jocul voios și de cele mai multe ori unidimensional oferit de protagonist în cele 130 de minute. Cât despre Rami Malek (deși câștigătorul unui Glob de Aur pentru Bohemian Rhapsody), nici el nu e un Dustin Hoffman (sau măcar un Louis Dega) prea convingător.

Văzând filmul din 1973, te poţi întreba ce este original în noua adaptare (pentru că nici celula în care Papillon petrece anii de izolare nu este). Regizorul pare să-și fi conservat imaginaţia pentru producţii mai fericite, rezumându-se în cazul de faţă la un remake ce se distinge numai prin inevitabile îmbunătăţiri tehnice.

Părăsind graniţele comparaţiei și analizând filmul de faţă fără a ţine cont de roman sau de filmul anterior, ne bucură acţiunea densă, imaginile clare și câteva secvenţe (cum este cea a băii în ocean, imediat după evadare, când protagonistului îi este arătată clemenţă) pe care ne putem chiar aventura să le numim metaforice.

Totuși, plăcerea de a vedea un film bogat în acţiune și ușor de asimilat este umbrită de gândul potenţialului irosit. Cum ar fi fost dacă pe chipul protagonistului am fi reușit să vedem urmele anilor de izolare? Cum ar fi fost dacă scenariul ar fi justificat gestul lui Papillon de a se întoarce după prietenul său, cu riscul de a fi prins de poliţie? … sau dacă idila dintre personajul principal și Nennete ne-ar fi amintit de alte povești de dragoste cu final dramatic.

Nota: 6,5/10