Overdrive (2017)
Regia: Antonio Negret
Scenariul: Michael Brandt, Derek Haas
Distribuţia: Scott Eastwood, Freddie Thorp, Ana de Armas, Gaia Weiss, Simon Abkarian, Clemens Schick
Andrew și Garrett moștenesc pasiunea pentru mașini de la tatăl lor, dar o transformă într-o „afacere”, furând pentru colecţionari bogaţi. Sunt prinși încercând să vândă un Bugatti 1937 aparţinând lui Jacomo Morier (un mafiot sângeros care controlează afacerile cu droguri din Marsilia) și constrânși să dea o nouă lovitură. Întâmplător, cel de la care deja plănuiau să fure un Ferarri de colecţie este chiar inamicul de moarte al lui Morier, Max Klemp; așa că cei trei se înţeleg să facă un schimb mutual avantajos (Andrew și Garrett rămân în viaţă, iar Morier se alege cu o mașină nouă pentru colecţia sa, dar și cu mult dorita razbunare). Lucrurile nu decurg conform planului, însă protagoniștii scapă din toate încercările.
Deși beneficiază de elemente care ne ademenesc spre sala de cinema (mașini impresionante, actori atrăgători, o imagine reușită și un trailer care promite multă acţiune), Overdrive demontează aproape toate așteptările printr-un scenariu previzibil, platitudine în construcţia personajelor, lipsa momentelor de tensiune (nici măcar punctul culminant nu surprinde) etc.
De remarcat este însă impasibilitatea personajelor principale la victimele colaterale. Dacă poliţiști sau camionagii care se răsoarnă în mașini ce nu ţin pasul cu acţiunea s-au mai vazut, piloţi de avion puși la murat în butoaie nu întâlnești pe toate drumurile. Cu toate astea, buna dispoziţie și spiritul de glumă rămân neclintite în faţa macabrului.
În final, nu pot decât să mă întreb cum a reușit personajul interpretat de Ana de Armas să aibă un machiaj impecabil, după ce am văzut-o plângând sub roata din faţă a unei mașini de colecţie, fară să aibă la ea o geantă în care ar fi putut ascunde apa micelara sau un dermatograf.
Un film de văzut ca pretext pentru un meniu mare de popcorn și cola.
