Sky Rojo, o producție Netflix Europa (Spania), 2021
Distribuție: Lali Esposito, Asier Etxeandia, Yany Prado, Miguel Angel Silvestre, Veronica Sanchez
Nu e prima oară când o spun – Netflix are multe perioade când coboară în preferințele mele, oferind seriale și filme nu tocmai strălucite, dar există și acele momente când se întrece pe sine însuși, mai ales prin producții proprii, absolut uimitoare și explozive. Dacă ar fi să dau doar câteva astfel de exemple, aș enumera Marriage Story, Black Mirror, Money Heist (La Casa de Papel). De la producătorii acestuia din urmă, vine și noul Sky Rojo, un serial cel puțin la fel de interesant și de palpitant ca cel ce l-a precedat. De această dată, spaniolii au ales drept temă prostituția, drept loc de desfășurare a acțiunii un bordel, dar și întreaga insulă Tenerife, iar drept personaje principale, un proxenet, doi asociați la fel de „puri” și „inocenți” și trei femei care, din diverse motive personale, au ales drumul spinos, plin de violență și riscuri al vânzării trupului prin oferirea de plăceri mai mult sau mai puțin morale, mai mult sau mai puțin normale. Rezultă, din aceste aspecte, o ecuație în mai multe episoade, cu nenumărate necunoscute, în care fiecare final este complet neașteptat și răsturnat, provocând privitorii la o nerăbdare soră cu nebunia pentru a descoperi ce se întâmplă în următoarea parte.
Nu pot să spun că ceea ce am văzut în primele patru episoade (căci doar la atâtea am avut acces până acum și trebuie să recunosc că mi-a creat o tulburătoare frustrare) m-a șocat atât de mult precum mă așteptam odată ce am deschis serialul. Știam la ce mă înham, știam în mare cam despre ce este vorba și m-am temut, oarecum, să nu dau peste ceva fie prea greu de urmărit din cauza elementelor gory, fie extrem de clișeic care să copieze cu lipsă de originalitate alte producții cinematografice și de televiziune pe aceeași temă a proxenetismului. Dar nu, nu a fost cazul de așa ceva, căci Sky Rojo, asemenea lui La Casa de Papel știe să exploateze zone arhi-cunoscute și uzitate de alți regizori, cu o doză neașteptată de inovație, întorcând tematicile pe toate părțile mai puțin văzute și scoțând la iveală povești de viață, relații între personaje și o atmosferă la care nu te poți gândi „la prima mână”.
Sky Rojo pune pe tavă privitorului lumea cutremurătoare, nesigură, asezonată cu violență din plin, cu sânge, cu răzbunare, dar și cu seducție și plăceri, a prostituției spaniole și a mafiei care învârte pe degete acest univers roșu și fascinant, în ciuda pericolului și a riscurilor ce pândesc la orice colț. Stând să privesc înapoi în istoria artei, a literaturii, a civilizației, ideea de vânzare a trupului feminin există de când lumea și pământul și mulți creatori i-au dat târcoale într-un fel sau altul, încercând mereu să pătrundă nu doar în budoarele colorate și slab-luminate, ci și în psihologia misterioasă a femeilor care au ales această cale a pierzaniei, alături de psihicul fragil al clienților care caută îndeplinirea unor fantezii și frustrări inoculate de educația primită și de societatea din jur. Căci orice se poate spune, dar nu și faptul că prostituatele sunt ființe slabe din punct de vedere al personalității. Dimpotrivă, din lupta nedeclarată între ele, proxenet și clienți, femeile acestea ies de cele mai multe ori în picioare, scuturându-se adesea de imoralitatea care le-a fost forțată în viață de o existență anterioară precară; se scutură de praful superficial al plăcerilor și se emancipează tocmai ca urmare a practicării acestei celei mai vechi meserii.
Mă gândesc acum doar la Marguerite Gautier sau la Manon Lescaut, în postura lor de curtezane de lux care reușesc să se ridice în final deasupra condiție de femei pierdute prin dragostea pe care o oferă, prin delicatețea sufletului și prin bunătatea cu mult mai mare decât toate personajele masculine din romanele respective la un loc. Așa cum cele două eroine pot fi considerate precursoare ale romantismului feminist în literatură, tot așa Coral, Wendy și Gina pot fi cu ușurință asociate noului trend militant pentru dreptul la egalitate, exprimare și afirmare al femeii, prezent tot mai des în filme și seriale. Cele trei prostituate ale clubului Sky Rojo (Orizontul roșu, care este, de altfel, numele tradus în română al seriei televizate) își iau propriile vieți și destine în mâini, spre a începe o nouă existență, după ce aceea care le-a expus până atunci celor ciudate fantezii ale clienților-bărbați a fost prea mult pentru a mai fi suportată și femeile au recurs la niște gesturi cel puțin periculoase.
Așadar, întreaga miză a serialului spaniol constă în răsturnările consecutive de situație care le aruncă pe cele trei prietene într-o cursă contra-cronometru pe viață și pe moarte, în timp ce pe urma lor aleargă amuzant doi bodyguarzi ai proxenetului (pe care, ironic, îl cheamă Romeo). De fapt, aici rezidă și unul din punctele forte ale serialului – umorul puternic negru îmbinat cu secvențele tipice filmelor de acțiune, relațiile profund umane dintre personaje și caracterele bine conturate ale acestora, din care ies la suprafață povești de viață cât se poate de reale și tulburătoare.
Iată, avem în față o nouă producție de televiziune ce promite a fi nu doar interesantă, ci să și concureze la categoria hituri Netflix ale anului 2021. Deja primul sezon a fost încheiat, episoadele vor apărea pe canalul de streaming începând cu 19 martie, iar IMDB deja a postat faptul că urmează și un al doilea sezon, semn clar că producătorii s-au gândit foarte bine dinainte la tot și au luat în calcul posibilitatea covârșitoare a unui succes la public greu de combătut. De ce? Simplu, datorită actoriei la cel mai înalt nivel, așa cum ne-au obișnuit deja ibericii, a unui scenariu foarte bine scris și pus la punct, asezonat din plin cu detalii care mai de care mai picante asupra vieții personajelor (care, la rândul lor, așa cum am amintit deja, sunt foarte atent construite), dar și datorită temei și a modului în care este prezentată, aspect care face ca Sky Rojo să concureze și chiar să întreacă în calitate și interes orice seriale de gen americane.
De altfel, cei de peste ocean au început să piardă teren în fața cinematografiei europene și din alte părți ale lumii și nu este de mirare, căci în timp ce regizorii și producătorii din SUA se axează prea mult pe partea comercială, cea care poate aduce profit imediat pe termen scurt, cei din restul lumii iau în calcul dorințele calitative ale publicului, care vrea cu aviditate să ia parte la experiențe artistice noi. Iar acest inovativ și proaspăt serial Netflix Europa nu face altceva decât să ofere privitorilor exact ceea ce aceștia așteaptă – acțiune bine condusă, personaje exemplare create, actori frumoși și foarte talentați, povești de viață în care să se poată recunoaște. De altfel, scriind aceste caracteristici, mi-am dat seama că sunt cele pe care le-a căutat publicul de teatru din toate timpurile, cu accent pe catharsis-ul care permite omului din sală să se „curețe”, să se „purifice” interior și care transformă un spectacol sau un film într-o operă de artă.
Pe Netflix din 19 martie.
Nota: 8.5/10
(Surse foto: http://movienews.ro/, www.infomusic.ro, http://reelgood.com)
