Teki (2024)
Regia: Daihachi Yoshida
Distribuția: Shinsuke Kato, Yumi Kawai, Asuka Kurosawa
‘Teki’, filmul din 2024 al regizorului japonez Daihashi Yoshida, este un film despre bătrânețe. Nu știu în ce măsură cinematografia japoneză abordează acest subiect, dar mi se pare firesc să o facă într-o țară care este pe locul doi în lume (după principatul Monaco) în clasamentul populației vârstnice. Este vorba despre ecranizarea unui roman al scriitorului Yasutaka Tsutsui, un film frumos și trist, în care pe lângă tema principală mai este abordată și o altă obsesie a societății japoneze: teama de invazie, fie că este vorba despre o putere străină, fie despre monștri misterioși care vin din Nord. Este o combinație cinematografica interesantă și originală, care funcționează simplu și eficient.
Eroul principal al filmului este un fost profesor universitar de limba și literatura franceză. Este pensionat de zece ani și nu doar el simte că îmbătrânește, dar și profesiunea și specialitatea lui interesează din ce în ce mai puțin în lumea materialistă de astăzi. Rămas singur după moartea soției, trăiește totuși decent și cumpătat în casa în care probabil că a trăit toată viața sau cea mai mare parte din ea. Prima parte a filmului ne descrie rutina vieții sale, cu scurgerea zilelor, cu mâncarea tradițională pe care și-o pregătește singur, cu micile plăceri cum ar fi un pahar de băutură acasă sau cu prietenii, cu vizitele fostelor studente, cu articolele și conferințele ocazionale, din ce în ce mai rare. Viața pare că încetinește ca ritm, dar totuși oarecum continuă. Încep să apară semne neliniștitoare. Mesaje pe calculator despre o posibilă invazie din Nord. Spam sau realitate cenzurată? Semne de boală. Vise care uneori iau alură de coșmaruri. Regrete și amintiri de mult îngropate. Prezențe și fantome. Pe măsură ce înaintăm dinspre vară spre iarnă, acestea se întețesc. Ce este real și ce este coșmar?
Filmul este încărcat de metafore, însă refuză să fie criptic. Daihashi Yoshida a dat dovadă, în opinia mea, de curaj și inspirație, prezentând apusul de viață al eroului filmului din perspectiva sa – cu micile bucurii și dezamăgirile reprimate, cu amintirile, speranțele uitate, coșmarurile și amenințările reale și imaginate. Actorul care joacă rolul principal se numește Kyôzô Nagatsuka, unul dintre acei actori japonezi formidabili care combină demnitatea și expresia interiorizată, reținerea și profunzimea trăirilor pe ecran. Folosirea coloraturii alb-negru și a aparatului de filmat static sau cu mișcări și focalizări minime crează o atmosferă vizuală care amintește filmele clasice japoneze ale lui Yasujirô Ozu. Împărțit în patru episoade titrate după anotimpurile anului, ‘Teki’ nu se încheie cu o renaștere în ciclul vieții, precum în alte povești sau filme inspirate de filosofia buddhistă. Al patrulea anotimp pecetluiește de această dată finalul ciclurilor. Viața va continua, dar ceea ce a fost alunecă în uitare.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
