Volveréis (2024) – Nuntă, dar invers
Regia: Jonás Trueba
Distribuția: Itsaso Arana, Vito Sanz, Fernando Trueba
Majoritatea filmelor de dragoste povestesc mai ales despre începuturile relațiilor: băiatul întâlnește fata, se îndrăgostesc la prima vedere sau treptat, iubirea lor trece prin tot felul de încercări și dacă îndrăgostiții nu sunt despărțiți de soartă, filmul se încheie cu o nuntă sau măcar cu un sărut prelungit. ‘ Volveréis’ (2024 – titlul în distribuirea în limba engleză este ‘The Other Way Around’, iar în cea românească ‘Nuntă, dar invers’) al regizorului spaniol Jonás Trueba povestește sfârșitul unei povești de dragoste. Filmul pleacă de la o idee trăsnită, dar interesantă. Ce-ar fi daca sfârșitul unei casnicii ar fi marcat de o petrecere? În definitiv, când un cuplu se căsătorește nu știe exact ce-l așteaptă, în timp ce la despărțire lucrurile sunt mult mai clare, iar daca despărțirea este amicala, atunci este vorba despre doua noi începuturi care pot fi la fel de promițătoare că și începutul unei casnicii. Avem deci toate premizele unei comedii romantice sau anti-romantice.
Ale (ea) este regizoare de film, Alex (el) este actor. Până și numele sunt aproape identice și la prima vedere și la următoarele vederi ei par un cuplu ideal. Niciodată nu aflăm de ce s-au decis să se despartă după 14 ani de viață împreună. Vedem la începutul filmului câteva scene casnice ale dimineții de duminică a unui cuplu, în care ecranul împărțit sugerează vieți paralele mai degrabă decât vieți împreună, dar singura lor ceartă la care suntem martori este o discuție despre un film. Împreună decid și să se despartă și să organizeze o petrecere de divorț la care să-și invite familiile și prietenii. Probabil că nu ar trebui să ne mirăm așa de tare, în definitiv căsătoria este o instituție opțională în acea parte a lumii și poate că mesajul filmului a vrut să fie că dragostea supraviețuiește despărțirilor. Cea mai mare parte a filmului este construită din întâlnirile cu părinții, cu colegii de lucru, cu prietenii buni și cu vecinii pe care îi anunță despre decizia lor și pe care îi invita la petrecere. Reacțiile sunt la fel de mirate și de diferite ca și cele ale spectatorilor care văd filmul.
Cei doi actori care joacă rolurile principale (Itsaso Arana și Vito Sanz) sunt excelenți. La fel ca toți cei din jurul lor din film, spectatorii nu pot să nu se îndrăgostească de ei, să le regrete despărțirea și să se întrebe ce i-a apucat să se despartă. Problema principala cu ‘Volveréis’ este repetiția. La un moment dat chiar are loc o discuție între oameni din lumea filmului despre filme liniare (în care acțiunea progresează și se întâmplă mereu ceva) și filme circulare (în care este repetată aceeași idee). ‘ Volveréis’ este un film circular. Pleacă de la o idee excelentă, dar după a doua sau a treia discuție cu prieteni sau rude cărora li se anunță despărțirea și invitația la petrecere, am înțeles principiul și tot așteptăm să se întâmple ceva sau altceva. Nu se întâmplă și sfârșitul este și el previzibil în chiar ambiguitatea sa. Scenariștii și regizorul încearcă ceva destul de interesant atunci când par să adopte formatul de film-în-film, dar și aceasta idee este abandonată. Aproape că am regretat, fapt foarte rar pentru mine, lipsa unui final ‘american’. Sigur va fi adăugat la ‘remake’.
Nota: 5/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
