My Australia (2011) – Australia mea
Israel/Polonia
Scenariul/Regia: Ami Drozd
Distributia: Jakub Wroblewski, Lukasz Sikora, Aleksandra Poplawska, Avraham Horovitz, Lillian Roth, Shmuel Edelman, Yuli Ildis
Majoritatea filmelor prezente la Bucuresti in cea de-a doua editie a Festivalului de Film Evreiesc 2012, s-au aplecat asupra suferintei copiilor evrei din tarile cotropite de nazisti, distrugerii inocentei lor si asupra metodelor abjecte, cinice si inumane elaborate spre uciderea in masa a peste 1,5 milioane de vieti fragede. Este cazul lungmetrajelor: Elle s’appelait Sarah/Sarah’s Key, In Darkness, Korczak, Esther’s Diary, La Rafle/Round Up, Child Prodigies, Lea & Darija, Joanna.
Exceptie de la acest fir rosu tematic fac cateva filme de alta factura si printre ele este si acest My Australia, al carui scenariu reflecta propria experienta de viata a lui Ami Drozd (regizor/scenarist).
Ami Drozd s-a nascut in Polonia in 1953; in 1964 a emigrat in Israel. Este absolvent al Facultatii de Film si TV la Saddle Back College Los Angeles. In the perioada 1980 – 1995 a fost regizor si editor la Israel Television Network. Drozd a scris si a regizat peste 30 documentare and programe de TV. A lucrat de asemenea, cu Andrzej Wajda ca asistent regie la filmul Korczak.
In My Australia, din nou este vorba despre universul copilariei, de data aceasta insa, despre descoperirea originilor si a identitatii religioase si despre asumarea lor constienta. Un proces laborios si dureros, cu mult mai subtil in cazul varstelor mici, decat in cazul maturilor (tratata in comedia The Infidel – prezentata pe blogul nostru).
Intr-o Polonie a anilor ’60, contorsionata inca – la peste 15 ani de la sfarsitul razboiului – de ura viscerala, de antisemitism si de neo-nazism, o tanara mama evreica, greu incercata de experienta ghettoului si poate si a lagarelor, hotaraste sa ascunda copiilor ei, Andrzej – 14 ani si Tadek – 10 ani, originea etnica a familiei, ba mai mult decat atat, ca masura asiguratorie, ii creste si ii educa in spiritul crestin catolic practicat fervent. Faptul ca pustii adera la o banda de tineri de cartier, antisemiti si adulatori ai insemnelor naziste, banda care inarmata cu instrumente de bataie, se organizeaza in atacuri violente impotriva altor tineri de varsta lor, dar stigmatizati drept evrei, reprezinta o mare lovitura pentru mama singura care incearca sa-si educe copiii in spiritul muncii, dar intr-o moralitate cel putin discutabila. Un dus rece pentru Halina, un moment hotarator in care nu are puterea sa le spuna adevarul copiilor, dar un moment in care i-a decizia sa paraseasca Lodzul, sa plece din Polonia si sa emigreze in Israel, acolo unde avea deja o parte a familiei, pe sora si cumnatul ei. Adevarul insa le este revelat copiilor, in fragmente faramitate si greu de inteles, astfel incat Tadek chiar exclama: “cum naiba au intrat evreii astia in familia noastra” :).
Mai mult decat atat, visul cel mai fierbinte al copiilor este sa ajunga in Australia, tara viselor lor si tara cangurilor :), asa ca – pe vaporul care ii duce in Israel, ei inca cred ca destinatia lor este Australia.
Si o data cu debarcarea in Israel si inceputul unei noi vieti, atat spectatorii, cat si familia celor trei, luam contact cu realitatile unei tari tinere, in dezvoltare, cu problemele legate de invatarea unei limbi noi si a unei mentalitati diferite, cu modalitatile specifice de educare a tinerilor in cadrul kibbuzului (munca, moralitate, socializare, scolarizare).
Andrzej este pe muchea trecerii in adolescenta si releva un spirit de fronda, de inadaptare, se revolta, fura organizat din casele kibbutzului, nu munceste, nu studiaza limba, dar isi intalneste constant fratiorul mai mic si petrece cu acesta ceva timp. El penduleaza intre identitatea lui poloneza si chemarea Poloniei, in contrast cu lumea exterioara in care se afla si in care nu se regaseste. Pe de cealalta parte, Tadek este o plamada care – culmea – in pofida varstei mai mici – sau poate de aceea – se modeleaza mai usor. Mai usor, insa constient, in ciuda gravitatii si sensibilitatii trairilor acestui copil bulversat de dualitatea din care inca nu se poate desprinde. In momentele de cumpana emotionala Tadek se refugiaza intr-o veche transee din spatiul kibbutzului, unde agata intr-un cui imaginea reprezentand-o pe Maria cu pruncul Iisus, in fata careia se roaga si isi cauta sprijinul si vechiul echilibru. Transee care la un moment dat este astupata de un buldozer, ingropand adanc trecutul lui Tadek.
Momente dramatice din care transpar si unde de umor, mai ales legate de faptul ca cei doi copii stiu care este diferenta fizica si definitorie dintre ei si ceilalti baieti evrei: ei nu sunt circumcisi. Ori, pana la atingerea si asumarea constienta a noi lui identitati, micul Tadek hotaraste sa isi asume schimbarea fizica, actul fizic, dar profund religios de aderare la iudaism, asa ca cere sa fie circumcis. Andrzej opteaza insa pentru fuga din kibbutz si din Israel. Cum-necum, ajunge in port si se suie – pasager ilegal – cu gandul de a ajunge in Australia. Bine insa ca este descoperit la timp, mai ales ca destinatia vasului era China :).
Cei doi baieti revin alaturi de mama si hotarasc in acord tripartit 🙂 sa isi acorde sansa inceperii unei vieti in comun, cu efortul depasirii trecutului si asumandu-si radacinile si viitorul intr-o societate si o tara a lor. Ca si Ami Drozd, Andrzej si Tadek vor invata sa fie evrei.
Micul Jakub WRÓBLEWSKI in rolul lui Tadek este extrem de convingator si induiosator, dovedind un talent si o candoare impresionanta, ca de altfel si Łukasz Sikora in rolul lui Andrzej.
Opinia criticilor:
‘This story is one that has not often been told in Israeli cinema — that of the postwar generation born in Europe, and their relationship to Jewish and Israeli identity. Raised as a Catholic Pole, influenced by the norms of an anti-Semitic environment, Tadek’s every thought and emotion comes from that set of beliefs. Yet Tadek’s carefully constructed ‘Australia’ suggests that there was always a desire to be elsewhere, to find refuge in an imaginary world, somewhere far away, different, exotic — a place with the freedom to create, to be different, to be someone other than the Tadek of the streets’. (Ayelet Dekel, The Jewish Daily Forward)
