„Ein hochpolitischer Gerichtssaal-Thriller und ein erschütterndes postnazistisches Zeitbild.“ – „Un thriller politic de tribunal și o epocă post-nazistă înfricoșătoare.” (DIAGONALE)
Murer: Anatomie Eines Prozesses (2018) – Murer: Anatomia unui proces
Regia: Christian Frosch
Scenariul: Christian Frosch
Distributia: Karl Fischer (Murer), Karl Markovics (Wiesenthal), Alexander E. Fennon (avocatul Bock), Melita Jurisic (Rosa Segev), Roland Jaeger (procurorul Schuhmann), Ariel Nil Levy (David Kagan), Leon Schmigel (Doval’e Glickman)
Film proiectat in deschiderea Festivalului International de Film “Cinepolitica” – 2019
Not so
politically correct.
Since 2012.
Al doilea film puternic din desfasurarea Festivalului Cinepolitica 2019.
Pot sa spun ca selectia atenta a responsabililor acestui festival, ne-a oferit de la inceputul acestei editii si pana la punctul final, o paleta de pelicule de mare valoare, atat documentara cat si artistica. Si nu in cele din urma, o conexiune a filmelor propuse cu cele mai acute probleme ale umanitatii… de ieri, de azi si din nefericire… si de maine.
Si una dintre aceste probleme o reprezinta dreptatea, actul de justitie, dovedirea si pedepsirea crimelor abominabile petrecute in timpul conflagratiilor mondiale si implicit, pedepsirea vinovatilor.
Nu va fac acum o trecere in revista a eforturilor depuse in decenii de la incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial de a-i aduce in fata justitiei pe criminalii nazisti fofilati prin toate colturile lumii, ba chiar – strigator la cer – traind in liniste si belsug chiar in tarile lor de bastina sau – si mai strigator la cer – cocotati pana la cele mai inalte fotolii de onoare ale politicii mondiale – vezi cazul Kurt Walheim. Exista carti bine documentate, exista filme de exceptie, exista lucrari de cercetare istorica, exista muzee, exista arhive.
Exista dreptate si exista nedreptate in aceste cazuri. Si despre aceasta a doua alternativa ne vorbeste filmul de fata.
Din nou Austria, minunata tara europeana, care a dat lumii mari oameni de stiinta, arta, cultura si nicio surpriza, multi dintre acestia fiind evrei care si-au sfarsit viata de mana austriecilor, tocmai din acest motiv, ca erau evrei.
Si din nou un cetatean austriac, Franz Murer (politician respectat, bogat, stalp al societatii), ajunge in fata instantei, in anul 1963, la Tribunalul din Graz, acuzarea fiind condusa de procurorul Schuhmann si apararea de avocatul Böck. Acuzarea este hotarata sa dovedeasca vinovatia lui Murer pentru toate capetele de acuzare – 15 la numar – pentru toate crimele savarsite in calitate de nazist in perioada 1941-1945 si conducator al ghetto-ului din Vilnius. 600 de evrei au supravietuit, din cei 80.000 existenti in Vilnius.
Fara a pune la socoteala si germanii si austriecii arieni de orientare socialist-comunista, care si-au sfarsit viata in acest ghetto-lagar Toata acuzarea este documentata de catre “vanatorul de nazisti” Wiesenthal, dupa razboi acesta fiind personajul cel mai urat de catre criminali si slugile lor obediente.
Si ne explica Wiesenthal in film, ca mentionarea (documentata apoi), a numelui lui Murer in timpul procesului Eichmann, la Ierusalim, a reprezentat argumentul pentru aducerea in fata instantei a “macelarului de la Vilnius’.
Razboiul s-a terminat de aproape 20 de ani, Murer nu se află la primul sau proces, extradat dupa razboi in Uniunea Sovietica, a fost judecat si condamnat la 25 de ani, executand insa, din acestia, doar 6 ani (a existat un tratat intre Austria si URSS, de trimitere a condamnatilor in tara de bastina si de echivalare a 6 ani executati la rusi, cu 1 an in Austria 🙁 ). Si dupa cum spuneam, acum este un stalp al societatii austriece, un bun cetatean al Styriei si ii are la degetul mic pe politicienii zilei, incepand cu ministrul justitiei, etc, etc. De fapt se au unii pe altii la degetul mic. Un ghem de viermi pazindu-si interesele.
Procesul are loc la curtea cu juri si sunt selectate opt persoane, a noua fiind de rezerva. Spectatorul poate observa cu usurinta pozitia acestora, care se devoaleaza pas cu pas de-a lungul audierii martorilor.
Aceste audieri sunt sfasietoare, fara insa ca realizatorii filmului sa apese exagerat pedala dramatismului. Insasi faptele sunt dramatice si martorii acuzarii traiesc toti anii scursi de la eliberare, cu traume psihologice greu de imaginat si greu de stapanit atunci cand se vad din nou in fata aceluia, care in uniforma sa “maro deschis” ii intampina la intrarea lagarului, cu puterea mortii contra vietii… un glont in ceafa, fara motiv si fiul era despartit de tata, sau tatal de fiu, sau copilul nenascut era smuls din trupul femeii (peste 10.000 de femei au fost supuse avortului in lagar). Cum sa-si uite o femeie “mica sa sora Haia”, ucisa de Murer? Cum sa uite o femeie parfumul Channel 5, al amantei lui Murer, in casa careia trebuia sa faca curat? Aceasta femeie si astazi se ingretoseaza simtind acest parfum-duhoarea-mortii pentru ea. Cum sa-si pastreze cumpatul aceste victime ramase in viata, fata in fata cu acela care strabatea ghetto-ul in trasura sa alba – “trasura mortii”. Trecutul nu il mai pot schimba acesti oameni, dar au venit la Graz – unii din Israel, altii din Europa – pentru a vorbi si a ajuta la pedepsirea criminalului. Si pentru a da o lectie de viata austriecilor.
Insa “un criminal nu recunoaste niciodata ca e un criminal, asa cum un hot nu recunoaste niciodata ca a furat”.
Apararea invoca mereu spusele lui Murer: “nu a stat niciodata la portile ghettoului ucigand evrei”, este o “eroare de persoana”, victimele il confunda. De parca poti uita vreodata chipul ucigasului copilului tau. De parca culoarea uniformei conteaza pentru victima. De parca ii poti uita pe aceia selectati de Murer si trimisi sa fie impuscati la Ponar, langa Vilnius. Cum sa uite victimele cantecul ghettoului…”va veni ziua, va veni clipa, cand vinovatii vor plati si cerul va fi iar albastru”
In timp ce se desfasoara la bara marturiile supravietuitorilor, dar si ale acelora ce vin in sprijinul apararii, dincolo de sala tribunalului, oamenii cu putere trag sforile in favoarea lui Murer.
In timp ce se deruleaza procesul, victimele, acasa, in familiile lor (cati mai au asa ceva), sufera, se framanta.
In timp ce se deruleaza procesul, ziaristii, printre care si Rosa Segev, isi scriu materialele jurnalistice.
In timp ce se deruleaza procesul, procurorul acuzarii, Schuhmann, acasa, in familie, alaturi de sotia sa, urmasa a unui mare avocat austriac, se framanta si discuta tactica pe care trebuie sa o adopte pentru a invinge dreptatea.
In timp ce se deruleaza procesul, ii cunoastem si ii cantarim mai bine pe jurati.
In timp ce se deruleaza procesul il uram pe avocatul apararii, care ii discrediteaza pe martori si povestirile lor dramatice, chiar in fata criminalului zambitor, stand pe fundul lui gras si nepasator.
In timp ce se deruleaza procesul, Murer isi serbeaza ziua de nastere, primind-o alaturi pe sotia sa, cu un mare tort aniversar, din care, alaturi de ei, degusta si paznicul naimit al inchisorii.
In timp ce se deruleaza procesul, observam strategia avocatului apararii, care insista sa il prezinte pe Murer drept un bun cetatean, un tata de familie, modest imbracat intr-o jacheta veche si flendurita, incapabil de crimele abominabile de care este acuzat. „Un costum uzat – asta inseamna munca, asta inseamna acasă„.
Pas cu pas, in timpul procesului, intelegem ca nu numai Murer este judect, ci natiunea austriaca si poate intreaga umanitate, care exceleaza inca intru negationism, nationalism, antisemitism.
Confruntarea finala (dincolo de sala tribunalului, dupa ce sentinta de “nevinovat” este pronuntata) dintre avocatul apararii si pocurorul acuzarii (in incinta unei sali de toaleta), este zdrobitoare pentru spectator, pentru Austria, pentru adevar…
“Neputinta adevarului – cat de usor poate sa opereze politica dincolo de valorile morale – daca toata lumea este implicata”
Franz Murer a incetat din viata la 5 ianuarie 1994, la Gaishorn am See, Austria.
Sa nu uitam ca Austria l-a avut apoi pe Waldheim, apoi pe Heiger…
Austria a uitat Anschluss-ul, Austria si-a uitat valorile… Ce avem astazi?
Un film al carui scenariu a fost realizat de Christian Frosch pe baza scripturilor inregistrarilor din proces, in timpul celor zece zile de desfasurare. Distributia selectata este excelenta, de la perechea Doval’e Glickman si Ariel Nil Levy si pana la Roland Jaeger (interpretandu-l pe “jegul uman” – procurorul Schuhmann), incheind cu Alexander E. Fennon (avocatul apararii, Block).
Cinematografia este semnata de Frank Amman, un maestru al cinematografiei germane si Anselme Pau semneaza coloana sonora, care se mentine la un nivel minim, lasand imaginea si cuvantul sa primeze.
M-a impresionat in mod special in aceast film-marturie utilizarea limbii idiş in marturiile depuse de supravietuitori. Si va las sa ascultati cantecul “Mein Swester Chaie” in interpretarea Chavei Alberstein & The Klezmatics. Una dintre martore aminteste despre mica sa sora Chaia:
Si cateva piese din ghettoul Vilna, compuse in timpul razboiului:
