Letters from Iwo Jima (2006) – Scrisori din Iwo Jima
Regia: Clint Eastwood
Distributia: Ken Watanabe, Kazunari Ninomiya, Ryo Kase, Tsuyoshi Ihara
In anul 2006, Clint Eastwood a incercat sa revolutioneze filmul istoric cu privire la cel de-al doilea razboi mondial, incercand sa aduca pe ecrane batalia asupra insulei japoneze Iwo Jima din doua perspective: una din punct de vedere american, prin filmul Flags of Our Fathers, si una din punct de vedere japonez, prin filmul Letters from Iwo Jima. Cum primul film a ramas inca o necunoscuta pentru mine, am citit cateva randuri ale criticilor asupra acestuia si alegerea celui de-al doilea a fost intrucatva normala: Flags of Our Fathers este considerat doar un alt film de razboi, care insista asupra justetii actiunilor americane, asupra steagului american care va ajunge pe muntele Suribachi, iar Clint Eastwood nu a avut prea multa libertate de miscare in privinta scenariului si regiei. De altfel, Letters from Iwo Jima a fost promovat de regizor pentru a intra in cursa pentru premiile Oscar pentru anul 2006 (nominalizat la premiile de Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu original) si este considerat superior calitativ.
Este mai important sa discutam aspectele care s-au petrecut pe Iwo Jima in timpul celui de-al doilea război mondial: insula aflata la 1200 de kilometri de Tokio era considerata unul dintre ultimele focare de rezistenta japoneze in fata dusmanului american, fiind locul unde acestia isi puteau stabili o baza puternica, punct de plecare al unei preconizate invazii asupra insulelor japoneze. De aceea, a devenit locul uneia dintre cele mai violente confruntari ale celui de-al doilea război mondial, intre 19 februarie si 26 martie 1945, cu efecte catastrofale pentru armata japoneza: din cei peste 21.000 de soldati japonezi aflati pe insula in momentul atacului, 20.000 au fost ucisi, restul de doar peste 1000 de persoane au fost luati prizonieri. Lupta a durat asadar 36 de zile, iar rezultatul ei se cunostea cu mult dinainte: victoria americana era previzibila, insa japonezii au cunoscut foarte bine insula, si-au construit un sistem incredibil de tunele subterane de peste 18 km si erau pregatiti sa lupte pana la moarte, lucru pe care de altfel l-au si realizat.
Filmul lui Eastwood, care trateaza perspectiva japoneza a acestor zile de lupte grele, are doua personaje principale, in afara spiritului japonez, atat de puternic in esenta si cu atat mai mult in acea perioada: generalul locotenent Tadamichi Kuribayashi, cel care abia venise pe insula de mai putin de un an pentru a coordona fortele armate, o misiune aproape sinucigasa (si care i-a adus si moartea in cele din urma), si care este un personaj de tip nou, modern, poet haiku, care fusese atasat diplomatic si facuse o parte din studii chiar si Statele Unite ale Americii. El reuseste sa organizeze dupa alte criterii defensiva de pe insula, salvand soldatii de la munci inutile sau de la torturile ofiterilor superiori, avand nevoie de orice om valid. El este cel care, de altfel, a furnizat si titlul acestui film, trimitand multe scrisori familiei sale de pe Iwo Jima, care sunt o cronica foarte importanta a bataliei de pe insula, cu amanunte interesante despre sentimentele si sacrificiul soldatilor japonezi.
Pe de alta parte, il avem pe Saigo, un simplu soldat japonez, fost brutar, care isi lasase acasa sotia si copilul inca nenascut la data plecarii. Un personaj fictiv, insa care vrea sa ilustreze modul in care japonezii au privit razboiul si batalia de pe insula. Initial, la discutiile cu colegii sai, este cel care isi doreste sa se intoarca acasa, sa lase insula americanilor, considerand ca acest razboi nu are niciun rost. Este aproape imediat apostrofat de un ofiter superior si aproape omorat din cauza atitudinii sale „nepatriotice”. Actiunile sale sunt, aproape mereu, in dezacord cu superiorii si cu colegii: nu doreste moartea, nu accepta ordinul de sinucidere, se apropie mereu de comandantul Kuribayashi, chiar cand acesta este hulit de majoritatea oamenilor. Este insa un japonez tipic, care lupta pana la capat, care isi iubeste tara si este gata de sacrificiu.
Fie si pentru aspectul istoric, dar nu numai, va recomand un film puternic, cu mesaj si atitudine, care beneficiaza de o regie de seama ce a stiut sa puna in prim plan atat latura psihologica a soldatilor japonezi, dar si aspectele intunecate ale unei batalii extrem de violente.
1 comment