Moulin Rouge! (2001)
Regia: Baz Luhrmann
Actori: Nicole Kidman, Ewan McGregor, Jim Broadbent, John Leguizamo, Richard Roxburgh
Apropierea de sarbatori, de Anul Nou, ma tot indeamna sa ma apropii de alt gen de filme. Unul dintre aceste genuri este musicalul, asa ca am purces la urmarirea lui “Moulin Rouge!”, pe care tot l-am amanat si amanat. Motivul principal este acela ca nu orice musical imi place, si acum imi aduc aminte de “Sweeney Todd” care nu m-a incantat deloc. In schimb, recunosc ca imi plac musicalurile clasice (Dancin’ in the Rain fiind un exemplu), dar si cele care se bazeaza pe muzica rock sau pop-rock moderna.
“Moulin Rouge!” imbina cele doua elemente de mai sus, dar se aseamana si cu musicalurile moderne prin maniera de interpretare si linia melodica originala. Melodiile din film se inspira profund din piesele in voga ale ultimilor ani, ceea ce aduce o anumita apropiere a spectatorului cunoscator de acest film. La aceasta ajuta si recuzita, constructia artistica a ambiantei, costumele si scenografia (ultimele doua, de altfel, castigatoare a Premiilor Oscar din 2002), care introduc foarte bine atmosfera din Parisul secolului al XIX-lea. Si sa nu uitam ca ne aflam langa Place Pigalle, in renumitul Moulin Rouge, paradisul femeilor frumoase.
Iar cea mai importanta dintre acestea este chiar Satine, vedeta de la Moulin Rouge, interpretata cu mare eleganta de Nicole Kidman, o femeie care atrage atat in viata personala, dar si in rolul vedetei din Paris, facuta si construita sa suceasca mintile tutoror barbatilor si mai ales a acelora cu bani. Si, la indemnul tutorelui sau si in acelasi timp patronul sau, Harold Zidler (un savuros Jim Broadbent), vrea sa puna mana pe un duce, cu multi bani de investit, numai ca apare EL.
El, un englez venit la capatuit la Paris, scriitor cu talent, dar fara sanse de promovare, este Christian (un Ewan McGregor, care este simpatic, talentat, dar care mi s-a parut ca nu s-a ridicat la nivelul partenerei sale). Cu sprijinul cunoscutului Toulouse-Lautrec, el devine scriitor oficial al lui Moulin Rouge, dar si partenerul secret al lui Satine, intre care apare povestea de dragoste inflacarata, neoficiala, pasionala, tragica si contradictorie. Conflictul apare la fiecare nivel, muzica il insoteste netulburata, gelozia si drama apar in fiecare moment.
Un film colorat din toate punctele de vedere (pozitive, desigur), un film care lasa impresii contradictorii spectatorilor, nu cu privire la calitatea lui artistica, ci la sentimentele finale pe care le produce-pe de o parte, bucurie, frumusetea de a iubi si de a fi iubit, dar pe de alta parte tragedia destinului omenesc implacabil, caruia nu te poti opune decat temporar, iar atunci cu o bucurie stinsa.
