A Man Called Otto (2022)
Regia: Marc Forster
Distribuția: Tom Hanks, Mariana Treviño, Rachel Keller
‘A Man Called Otto’, producția datată 2022 a lui Marc Foster, este un remake al unui film suedez pe care nu l-am văzut (încă), film care pare să fi fost foarte bun după notele și comentariile acordate de cei care l-au văzut. Producția americană are toate șansele să intre în categoria (nu prea numeroasă a) acelor ‘remake’-uri care reușesc să se aproprie sau chiar să depășească originalele. Desi aparține unui gen cinematografic (melodramă de familie abordând tema singurătății) care nu face parte din zona mea de confort – tocmai deoarece sunt prea confortabile – filmul mi-a plăcut. Pot spune chiar că m-a surprins cât de mult mi-a plăcut. Pentru regizorul Marc Foster este vorba despre o schimbare de tonalitate, el obișnuindu-ne cu filme mult mai dramatice și uneori mai controversate. Talentul și profesionalismul său și performanța actoriceasca a lui Tom Hanks în rolul principal fac ca acest film să nu fie doar un succes așteptat, ci și un film cu calități cinematografice indiscutabile.
Cu personajul principal al filmului, Otto Anderson, facem cunoștință în ziua pensionării sale. Dat fiind că am trecut peste acest prag, pot confirma că ceea ce pentru unii este începutul unei noi etape de viață, liberă de constrângeri și programe impuse de alții, pentru alții este un coșmar. Otto face parte din această a doua categorie, este tipicar de ordonat, iubește rutina. Cea mai mare parte a acțiunii filmului se petrece pe o stradă cu vreo zece case, pe care locatarii încearcă, legal și zadarnic, să o închidă circulației pentru a o transforma unui spațiu al lor. Fusese plasata cândva la marginea orașului, lângă o pădure. Acum construcțiile din jur ridicate de rechinii companiilor de real-estate o înăbușă și aceștia încearcă să o acapareze. Disperat și singur, Otto, în ziua pensionării, va duce gunoiul și-l va distribui în tomberoanele de reciclare, va anula contractul și își va deconecta în mod ordonat casa de la electricitate, și va încerca să-și puna capăt vieții.
Despre povestea singurătății sale vom afla treptat. Prima tentativă de sinucidere (vor fi câteva!) este întreruptă de intruziunea pe stradă a unei familii de noi vecini, o pereche de proaspeți imigranți din America Latină cu doi copii și încă unul pe drum. Își va regăsi Otto gustul pentru viață? Va găsi acest om din vocabularul căruia par să lipsească cuvinte precum ‘te rog’ și ‘mulțumesc’, gata oricând să ajute dar intolerant la fățărnicie, prostie sau chiar la neîndemânare, căile de a comunica cu noii vecini și a relua legăturile cu cei vechi? Va zâmbi el până în finalul filmului?
Probabil că ați cam ghicit care este schema, deși am evitat să dau prea multe detalii dincolo de primele câteva minute ale acțiunii. ‘A Man Called Otto’ este unul dintre acele filme ‘feel-good’ care storc multe lacrimi până când spectatorii ajung să se simtă bine. I se poate reproșa scenariului o doză de schematism și de previzibilitate, ca și faptul că personajele par a fi alese pentru a respecta normele de diversitate ale Hollywood-ului de astăzi. Toate acestea sunt însă puse în umbră de sensibilitatea, discreția și umorul cu care sunt abordate probleme dificile cum sunt confruntarea cu singurătatea după pierderea perechii dragi, lupta cu vârsta care avansează nemilos, sau spargerea barierelor culturale într-o comunitate cu imigranți. Soluțiile oferite sunt, poate, facile dar jocul actoricesc superb al lui Tom Hanks, al Marianei Trevino și al întregii echipe de actori reușeste să convingă și să emoționeze. O parte cel puțin din problemele personajelor din ‘A Man Called Otto’ nu îmi sunt străine, dar efectul pe care l-a avut acest film asupra mea, și care probabil că îl vă avea și asupra multor altor spectatori, cred că vine mult mai din profunzime.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://wherever-i-look.com/movies/a-man-called-otto-2022-review-summary-with-spoilers)
