Miracle on 34th Street (1947)
Regia: George Seaton
Distributia: Edmund Gwenn, Maureen O’Hara, John Payne, Gene Lockhart, Natalie Wood
Oare cum se poate intra mai bine in atmosfera de Craciun decat urmarind o bijuterie cinematografica special creata despre aceasta sarbatoare!!! An de an, zeci de pelicule tratand sarbatorile de iarna cu umor, nostalgie sau ironie sunt lansate si tenteza inimile spectatorilor, insa prea putine rezista in timp. Sunt putine filme care au iesit castigatoare in lupta cu uitarea si curgerea timpului, gasindu-si locul oricand printre specialitatile de Craciun.
„Miracolul de pe strada 34” realizat in 1947 de George Seaton este unul din aceste exemple fericite, regasindu-se in mai toate clasamentele cuprinzand cele mai reusite filme de sarbatori din toate timpurile.
Desi pare un basm avandu-l printre persoanje pe Mos Craciun, povestea se adreseaza spectatorilor de toate varstele. Pentru cei mici, filmul vorbeste despre inocenta, despre legitimitatea Mosului, despre a crede si a avea incredere, despre fantezie si despre sanasa acordata imaginatiei. Pentru adulti, scenariul a pregatit fasii rupte din viata despre comercializarea sarbatorilor, despre cat de des uitam sa ne bucuram, despre lupta pentru bunurile materiale care ne face sa pierdem din vedere spiritul sarbatorilor. Complexitatea abordarii este completata de aluzii directe sau ascunse in beteala despre psihiatria moderna, precum si despre sistemul judiciar american. Batalia dintre cinism si imaginatie imbracata intr-o frumoasa poveste de familie are farmec pentru copii si semnale de alarma si sensuri ascunse pentru cei mari astfel incat nimeni nu va fi dezamagit.
La parada de Ziua Recunostintei, Mos Craciunul angajat de magazinele Macy’s se imbata prea tare si nu mai face fata atributiilor incredintate. Coordonatoarea evenimentului pentru Macy’s, Doris Walker (Maureen O’Hara) se vede astfel nevoita sa gaseasca repede un inlocuitor si il anagajeaza direct din multime pe Kris Kringle (Edmund Gwenn), un barbat in varsta, amabil, bonom si atata de potrivit pentru rolul de Mos Craciun. Succesul la public al noului angajat si aprecierea sa de insusi Mr. Macy o face pe Doris sa-i prelungeasca rolul si in cadrul magazinului. Problemele incep cand vecinul si admiratorul sau secret, avocatul Fred Gailey (John Payne) o insoteste pe fiica de sase ani a lui Doris la magazin sa-l cunoasca pe Mos Craciun. Susan Walker (Natalie Wood), un copil serios si cinic, educat sa creada in realitate si nu in fantezii gaseste prestatia Mosului atat de convingatoare incat, spre nemultumirea mamei sale, accepta ideea ca batranul ar putea fi Mos Craciun.
Deranjata de turnura evenimentelor, Doris ii cere lui Kris Kringle sa o convinga pe micuta ca nu este decat un simbol de Craciun, insa surpriza este si mai mare cand descopera ca insusi Kringle crede ca este Mos Craciun. Mai mult decat atat, desi Mosul angajat ii trimite pe clientii Macy’s la concurenta pentru cadourile pe care nu le gasesc in magazin, concedierea lui intampina rezistenta publicului care apreciaza sfaturile batranului ca o strategie de marketing reusita.
Evenimentele se complica si mai rau, iar dupa o discutie cu psihiatrul, o scurta internare intr-un spital de boli psihice, Kris Kringle ajunge in fata Curtii Supreme unde cu ajutorul lui Fred trebuie sa dovedeasca nici mai mult nici mai putin ca… Mos Craciun exista chiar in persoana sa. Cateva marturii surpriza, intorsaturi inteligente, abordari pline de imaginatie si putina magie schimba inimile impietrite, cinice si lipsite de sentimente lasand spiritul Craciunului sa le patrunda si sa le incalzeasca!
Credinta unui copil reda spiritul sarabatorilor, un copil cu un chip angelic sperb interpretat de Natalie Wood, un copil caruia i se refuza dreptul la imaginatie si fantezie pana la intalnirea cu Kris Kringle. Acesta este unul din rolurile de copil interpretate de Natalie Wood, cu multa maturitate si fara dragalasenii si dulcegarii inutile. S-a achitat cu mult profesionalism de misiune dificila de a reda serios fara sa fie tragica apasarea provocata de divortul parintilor si inocenta cu care descopera cum sa se joace, cum sa inteleaga si sa accepte cu mintea sa de copil problemele serioase ale vietii cu care se confrunta.
Un rol dificil incarcat de semnificatii l-a avut si Maureen O’Hara ca Doris Walker, o mama singura, divortata, cu o cariera de succes, un aspect nu prea popular si acceptat la momentul realizarii filmului, in 1947. Blamata pentru faptul ca-si forteaza fiica sa se maturizeze inainte de vreme si sa se confrunte cu realitatile vietii, neindulcite de artificii, povesti si explicatii romantate personajul sau castiga simpatia publicului prin forta si convingerea cu care ne face sa intelegem si acceptam motivele pentru care nu doreste ca fiica sa sa creada in Mos Craciun. Impreuna cu John Payne(Fred), face un cuplu minunat, atragator si realist datorie chimiei care se transmite si spectatorilor dincolo de ecran.
Personajul cel mai reusit al acestei pelicule ramane insa Edmund Gwenn in rolul lui Kris Kringle. Cu spiritul sau vesel, cu abdomenul proeminent si barba sa desprinsa parca din povesti este intruchiparea perfecta a lui Mos Craciun. Daca inchid ochii si ma gandesc la Mos Craciun, mintea mea plasmuieste imaginea lui Kris Kringle – Edmund Gwenn. Mare parte din succesul acestui film se datoreaza interpretarii sale convingatoare apreciata de spectatori si critici deopotriva, caci Mos Craciun, acest Mos Craciun, a fost rasplatit cu un Oscar.
Sarbatorile vin si odata cu ele si putin timp liber… Alegeti „Miracolul de pe strada 34” pentru cateva ore de liniste si armonie… Este sentimental, fermecator, distractiv, provocator si, daca nu l-ai vazut pana acum, sunt convinsa ca-si va croi drum catre inimile dumneavoastra…
Nota: 9,5/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=TjmMMa5u5hA’]
