The Sea / HaYam (2025)
Regia: Shai Carmeli-Pollak
Distribuția: Khalifa Natour, Muhammad Gazawi, Marlene Bajali
‘The Sea’ (‘HaYam’ în original în limba ebraică) este filmul de debut în lungmetraj al regizorului și scenaristului israelian Shai Carmelli-Polak. Autorul este un cineast angajat și o parte dintre filmele sale precedente din ultimii 20 de ani sunt documentare care se ocupă cu aspecte diferite ale conflictului israelo-palestinian. De data aceasta Carmelli-Polak a ales să se exprime cu uneltele unui film de ficțiune căruia i-a scris și scenariul. Este un film care descrie un episod din conviețuirea incomodă, în condiții de conflict, dintre evrei și arabii palestinieni din Israel și teritoriile ocupate din Cisiordania. Bazându-se pe o formulă cunoscută și de multe ori de succes – oglindirea unei realități complexe din punctul de vedere al unui copil – filmul nu reușește să evite toate șabloanele, dar crează totuși un peisaj uman interesant și emoționant. Filmul a câștigat câteva premii Ofir (echivalentul israelian al premiilor Oscar) și va reprezenta (în pofida lipsei de sprijin a autorităților și a ministerului culturii) Israelul în ediția din acest an a competiției pentru cel mai bun film străin.
Eroul filmului, este Khaled, un băiețel de 12 ani, elev într-un sat arab din teritoriile ocupate. Este orfan de mamă și împreună cu ceilalți trei copii ai familiei este crescut de bunica sa. Familia este susținută de tatăl care lucrează ilegal în Israel. Școala sa organizează o excursie la mare, activitate permisă, însă condiționată de aprobări și de trecerea controalelor de securitate dintre Israel și teritorii. În ziua excursiei, la punctul de control, se constată că băiatul nu avea aprobare și este coborât din autobuzul cu care colegii săi continuă excursia. Khaled decide să-și realizeze cu orice preț visul de a ajunge la mare. Trece ilegal zidul de demarcare dintre Israel și teritorii și pleacă singur să caute marea. Lumea în care ajunge este complet diferită de cea a satului sau. Khaled nu cunoaște limba, nu înțelege obiceiurile și se află – conștient sau nu – în permanent pericol de a fi oprit și arestat pentru trecerea ilegală a frontierei. Contactul cu lumea și oamenii de cealaltă parte a zidului va rezerva multe surprize, iar marea este pe cât de aproape geografic pe atât de depărtată ca simbol.
Cea mai mare calitate a lui ‘The Sea’ este autenticitatea felului în care este redata întâlnirea dintre cele două lumi. Se simte că autorul filmului vine din lumea filmelor documentare și că își cunoaște bine materia. ‘The Sea’ poate fi privit că o metaforă a situației tragice și schizofrenice în care două comunități, două popoare își revendică același teritoriu ca patrie. Atunci când nu se confruntă violent, ei încearcă, fără șansă de succes, să se ignore unii pe ceilalalți. Ignoranța însă duce la teamă, și atunci când contactul devine inevitabil totul pare a se petrece ca într-un dans cu focul pe un butoi de pulbere. Muhammad Gazawi – actorul-copil care joaca rolul lui Khaled – este formidabil, și ochii săi plini de tristețe și frustrare îi vor urmări multă vreme pe spectatori. Drama tatălui care își caută fiul într-o lume care îi privește cu suspiciune este excelent adusă pe ecran de Khalifa Natour. Restul distribuției este completat de actori neprofesioniști, care mai degrabă își trăiesc pe ecran personajele decât joaca în film. Întâlnirile umane, pline de tensiune, dar nu lipsite de umor, mi s-au părut foarte reușite. Minusul principal al filmului constă, în opinia mea, în separarea prea retorică și repetitivă a personajelor. Un film ca ‘The Sea’ emoționează prin sensibilitatea și autenticitatea cu care reflectă un aspect al unei realități complicate dintr-un punct de vedere specific la un moment dat în timp. Spectatorii avizați stiu că realitatea aceasta este complexă și ca fapte și ca istorie. Multe alte fațete și episoade pot fi subiectele altor filme.
