Manhattan (1979)
Regia: Woody Allen
Distributia: Woody Allen, Diane Keaton, Michael Murphy, Mariel Hemingway, Meryl Streep
Puteti cumpara colectia Woody Allen, de pe FilmExpress.ro.
Cu Manhattan, Woody Allen nu a avut acelasi succes ca la Annie Hall (doar doua nominalizari la premiul Oscar-cea mai buna actrita in rol secundar-Mariel Hemingway si cel mai bun scenariu, dar niciun premiu), desi eu am vazut acest ultim film din colectia Woody Allen drept cel mai inchegat film, o adevarata splendoare a anilor ’70 pentru marele om de cinema american si primul sau film alb-negru. Diferenta este aici ca actorul principal nu mai sufera dupa fosta lui mare iubire si nu ramane inchistat in aceasta experienta, ci evolueaza tot timpul in speranta gasirii adevaratei iubiri, dupa o casnicie esuata si o iubita adolescenta.
Pe Woody Allen il regasim de aceasta data in rolul lui Isaac Davis, un barbat aflat la varsta de 42 de ani in fata unei singure certitudini: pana la aceasta varsta, nu si-a regasit sensul vietii, nimic nu il poarta spre acest lucru, desi toate eforturile sale sunt pe drumul cautarii fericirii. Ce inseamna pentru el nefericirea prezenta: o iubita de doar 17 ani (Mariel Hemingway) pe care nu o iubeste si pe care o tine la distanta in ciuda dorintei ei de a continua relatia si de a aprofunda sentimentele; o slujba pe care o uraste si de la care, eventual, va pleca; o fosta nevasta, actualmente lesbiana (Meryl Streep), scriitoare de succes si care, fatalmente, doreste sa publice o carte despre relatia lor si ceea ce nu a mers bine in ea (si de care el se teme foarte mult, intrucat se simte cu musca pe caciula).
Cu toate acestea, exista momente specifice ce pot aduce fericirea unui om nefericit. Momentul este neasteptat si intrucatva deplasat: prietenul sau cel mai bun ii face cunostinta cu amanta lui, de care Isaac… se indragosteste. Relatia dintre el si ea, frumoasa Mary (Diane Keaton), se dezvolta si, pentru prima data, el gaseste fericirea si considera ca viitorul lui sta in preajma ei. De aceea, totul se construieste pentru aceasta relatie: renunta la slujba si la iubita adolescenta, se poarta cu Mary ca un cuplu, inclusiv prin desele iesiri in oras alaturi de familia prietenului sau, fostul ei amant. Nimic mai periculos!
Filmul prilejuieste si alte cateva momente de magie, in afara celor de viata ale lui Isaac si cei apropiati lui: in primul rand, o adevarata declaratie de dragoste pentru orasul favorit al lui Woody Allen. Strazile New York-ului sunt prezentate superb in alb-negru, culminand cu imaginea apusului sub pod, care a devenit de altfel si poster al filmului. In al doilea rand, o coloana sonora de exceptie semnata de George Gershwin si interpretata de Filarmonica din New York, dirijata de Zubin Mehta (cunoscatorii muzicii bune stiu despre ce vorbesc!). Un film de aceasta data aproape de perfectiune.
2 comments
Văzut acum prea mult timp, trebuie revăzut, mulţam că mi-ai amintit 🙂
Cu multa placere!