The Chair (Șefa de catedră), o producție Netflix, SUA 2021
Producători: Amanda Peet, Christina Oh
Creatori și scenariști: Amanda Peet și Annie Wyman
Cu: Sandra Oh, Jay Duplass, Bob Balaban, Holland Taylor, Nana Mensah, David Morse
Trăim într-o lume atât de ciudată, de strâmbă și deformată din toate părțile de diverse idei, gânduri, curente politice, credințe și filosofii de duzină încât am ajuns să mă tem pentru propria mea libertate. Se discută despre neomarxim, despre un tip de socialism nou care vrea să interzică dreptul la liberă exprimare pornind de la același drept la liberă exprimare. Totul este cu susul în jos și nimeni nu pare să se agite prea mult. În SUA și în Marea Britanie se dărâmă statuile unor mari scriitori și personalități ale civilizației pe motiv că au fost stăpâni de sclavi. Mari capodopere precum filmul Gone with the Wind sunt permise numai cu un disclaimer. Stau să mă întreb dacă nu cumva aceste lucruri sunt făcute de oameni cu mintea slabă, fără educație și care nu știu să treacă totul prin propriul lor filtru intelectual. Altfel nu există nicio explicație decât că ne îndreptăm vertiginos spre un final al civilizației moderne, așa cum o știm noi acum. Și mi-e teamă. Nu atât pentru mine, cât pentru tinerii intelectuali și generațiile care ne vor urma. Unde se va ajunge? Până unde se va merge în privința punerii călușului la gura celor ce își doresc adevăr și echilibru, totodată?!
Iată ce gânduri mi-a trezit cea mai nouă mini-serie Netflix, The Chair (Șefa de catedră), creată și scrisă de Amanda Peet și Anni Wyman și produsă de tandemul David Benioff-D.B. Weiss, cei care au fost în spatele super-producției Game of Thrones. O echipă de realizatori sonoră și o primă colaborare dintre Netflix și Benioff-Weiss, care au plecat de la HBO pentru a se alătura rivalului acestuia. Și, ținând cont că acest serial de doar 6 episoade a câte 30 de minute fiecare mi-a trezit asemenea gânduri și idei, nu pot decât să mă bucur că, iată, arta poate încerca măcar să spună lucrurilor pe față și să aducă un cât de cât echilibru în lumea asta nebună care ne înconjoară. Să mai spun, oare, că unul dintre producători este Christina Oh, cea care a stat în spatele aclamatului Minari din anul acesta? Și să mai menționez faptul că Sandra Oh, vedeta atât de îndrăgită din Grey’s Anatomy și Killing Eve este protagonista din The Chair? În acest caz, cred că v-ați convins că avem de-a face cu o mică bijuterie artistică pe care trebuie neapărat să o urmăriți.
Tema principală ridicată de creatorii seriei Netflix este, așa cum am spus deja, libertatea de exprimare, precum și puterea pe care o mai are sistemul de învățământ vechi american în fața acestor așa-zise noi curente ideologice de stânga. De fapt, trebuie să privim această tematică prin ochii noștri, ai românilor, și să percepem mesajul ca pe un semnal de alarmă, căci nici în școlile și universitățile autohtone nu scăpăm de acest sentiment al strâmbătății unui politically correctness prost înțeles și manageriat de cine nu trebuie. Se observă acest lucru și în The Chair, în special atunci când se dezbate un aspect foarte important și foarte delicat, totodată: subiectul nazismului și întrebarea care se ridică din el – este voie să fim liberali cu discursul nostru în ceea ce privește sistemele totalitare criminale? Au voie profesorii să facă vreo glumă legată de Hitler în cadru oficial fără să se teamă de răstălmăcirea cuvintelor lor de către niște studenți obsedați de probleme rasiale și care văd inegalitate chiar și acolo unde nu este cazul?! Poate că da, poate că nu – vă las pe voi să trageți aceste concluzii în momentul când veți descoperi serialul oferit de Netflix începând de luna aceasta.
Trebuie să vă îndemn să urmăriți îndeaproape evoluția actoricească a celor două personaje principale, Ji-Yoon Kim (interpretată de Sandra Oh) și Bill Dobson (interpretat de Jay Duplass), două roluri pe care actorii le construiesc pas cu pas, permițându-le într-un timp atât de scurt să sufere transformări interioare puternic vizibile. Această dramedy (să-i spunem tragi-comedie în românește) le permite nu doar celor doi, ci întregii distribuții, din care fac parte cu grație și veterani precum Bob Balaban sau Holland Taylor, să jongleze cu emoții, cu sentimentele spectatorilor și să treacă de la comedie la dramă într-o secundă, aspect deloc ușor, cu atât mai mult cu cât nu se cade nicio secundă în ridicol și desuet. Asta și datorită unui scenariu strălucit și strălucitor, semnat de Amanda Peet și Annie Wyman, cele care au știut cum să „manipuleze” construcția dialogurilor și a subiectelor abordate astfel încât să scoată la iveală atât putreziciunea timpurilor pe care le trăim, pericolul ce străbate mediul universitar american, cât și inechitatea politically correctness-ului de care vorbeam mai devreme. Mai rar am putut să observ o asemenea înclinare spre adevăr și echilibru într-un film ori serial. Și ceea ce este de apreciat în plus este că actorii care s-au implicat în acest proces au făcut-o cu credință, cu pasiune și cu dorința de a pune umărul la o revenire spre normalitate. Sigur că problemele rasiale încă sunt un punct nevralgic al Statelor Unite și nu numai. Sigur că vreau să văd mai multe femei în poziții de conducere, mai multe femei-scriitor, mai multe persoane inteligente de culoare luând decizii. Dar vreau și cred că vrem ca aceste lucruri să se întâmple cu măsură, să nu se sară calul așa cum vedem că se întâmplă și în anumite momente din The Chair.
Noua mini-serie produsă de Netflix se încadrează cu ușurință la categoria cinematografică ce trebuie văzută și revăzută din când în când, pentru faptul că reușește să exprime cu simplitate, dar și cu profunzime câteva dintre cele mai arzătoare probleme contemporane, dar și universal valabile. Și face acest lucru prin contribuția artistică de înaltă clasă a mai multor realizatori și creatori care știu să trateze totul cu seriozitate, fără a cădea într-o încrâncenare obositoare, ci păstrând atmosfera la un nivel aparent superficial, în timp ce pe ecran se expun tematici tulburătoare. The Chair, o producție absolut necesară în lumea anului 2021, nu doar pentru SUA, ci și pentru România. The Chair, un semnal de alarmă pe care nu avem voie să-l ignorăm.
Din 20 august, doar pe Netflix, cu speranța unor viitoare sezoane.
Nota: 10/10
(Surse foto: www.post-gazette.com, www.lostwoods.co.uk, https://tvline.com/)
