Mr. Smith Goes to Washington (1939) – Domnul Smith merge la Washington
Regia: Frank Capra
Distribuția: Jean Arthur, James Stewart, Claude Rains
În 1939, atunci când a realizat ‘Mr. Smith Goes to Washington’, Frank Capra avea deja în palmares trei premii Oscar pentru cel mai bun regizor. Avea să fie nominalizat pentru a patra oară pentru regia acestui film, dar nu avea să câștige. Nu pentru că filmul sau regia lui Frank Capra nu ar fi fost la fel de bune, în fapt mulți critici și istorici de film consideră ‘Mr. Smith Goes to Washington’ drept cel mai bun film al său. Neșansa a fost ca filmul să iasă pe ecrane în anul în care ‘Pe aripile vântului’ cucerea publicul și câștiga 8 premii Oscar, și un alt film faimos ,’Diligența’ lui John Ford recolta alte două. Dar a mai fost un motiv. Acest film, care critica cu mijloacele comediei cinematografice corupția sistemului politic american și superficialitatea presei de senzație, a supărat politicieni și ziariști deopotrivă. Publicul l-a răsplătit însă cu încasări de câteva ori mai mari decât costul filmărilor și posteritatea îl consideră astăzi un mare film clasic, combinând genul filmului politic și ce cel al filmelor în care eroul american singuratic se luptă pentru dreptate cu toată lumea din jur. În plus, este un film care pare să fie mereu actual, abordând probleme perene în politica americană și nu doar în cea americană.
Un senator american dintr-un stat din America ‘adâncă’ moare și, conform legii americane, guvernatorul statului are sarcina să numească un înlocuitor până la alegerea unui nou senator. Politicienii care conduc statul, aserviți cu toții unui mare magnat local, sunt convinși de guvernator, care la rândul sau este influențat de cei șase copii ai săi, să-l trimită în Senat pe tânărul Jefferson Smith, organizator al activității locale a cercetașilor. Acesta este un bărbat idealist și novice în ale politicii, cunoscător al istoriei și biografiilor marilor oameni de stat americani și încrezător în principiile și dreptatea întruchipată de Constituția americană. Ajuns la Washington, domnul Smith trebuie să învețe abecedarul activităților politice, să se descurce în relațiile cu presa avidă de senzațional și să manevreze între moravurile unei clase politice corupte și idealurile sale. Atunci când propunerea sa de lege pentru înființarea unei tabere de vacanță care să-i aducă împreună pe copiii din toată America se ciocnește de interesele politicienilor și ale celor care îi manevrează, aceștia vor încercă să-l cumpere și, când eșuează, să-l elimine din viața politică prin calomnie și înșelătorii. Domnul Smith, înarmat cu principiile sale și cu textul Constituției, se va dovedi, însă, a nu fi o victimă ușoară.
Spectatorii vor observa de la prima scenă dinamica folosirii aparatului de filmat, montajul excepțional, controlul cadrelor cu mulți participanți și figuranți, talentul de a construi și aduce pe ecran imaginile locurilor în care se desfășoară teatrul politic american: sala de ședințe, culoarele, birourile din Senat, sălile de recepție publice și cele secrete în care se întrunesc puternicii din umbră. Pentru acest film, studiourile Columbia au construit în studiouri la Hollywood o replică 1:1 aproape fidelă a sălii de ședințe a Senatului. James Stewart este ideal pentru rolul domnului Smith, întruchipare a eroului singuratic american, luptătorul pentru dreptate împotriva tuturor șanselor, dar folosind cu totul alte arme decât eroii westernurilor. Acest rol merită să fie unul dintre cele mai faimoase ale sale. Secretara care îl ajută să descifreze secretele culoarelor puterii și birocrației politice și care devine – inevitabil, interesul romantic al eroului este Jean Arthur, o actriță de talent și cu o frumusețe modernă. Mi-au atras atenția două roluri secundare pentru care ambii actori au fost candidați la premii Oscar, fără a căștiga însă: Claude Rains îl joaca pe celalalt senator al statului, în timp ce mai puțin cunoscutul (mie, cel puțin) Harry Carey interpretează cu umor rolul președintelui Senatului. Intriga are câteva elemente mai puțin credibile, dar dacă privim acest film ca pe un western fără pistoale, le putem trece cu vederea. Îngrijorător este cât de actual pare ‘Mr. Smith Goes to Washington’ și astăzi, și nu doar în context american. Ne putem doar dori ca dreptatea totdeauna să învingă în final, la fel ca în acest film.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
