The Gilded Age, SUA 2022
Serial produs de HBO
Distribuție: Christine Baranski, Carrie Coon, Cynthia Nixon, Jeanne Triplehorn, Linda Emond, Taissa Farmiga, Audra McDonald, Louisa Jacobson, Donna Murphy
Scenarist și producător: Julian Fellowes
Intrigi, iubiri neîmpărtășite, trădare, momente amuzante, o muzică ce fascinează și mult, foarte mult high society. Cam așa s-ar putea rezuma în câteva cuvinte cel mai recent serial realizat de studiourile HBO, The Gilded Age (care s-ar traduce Epoca de Aur). Subiectul principal îl ocupă, desigur, exact descrierea acestei perioade glorioase din istoria Statelor Unite ale Americii, mai precis cea cuprinsă între 1870-1900, atunci când salariile lucrătorilor din America au crescut fulminant, fapt ce a atras mii, zeci de mii de imigranți europeni spre strălucirea coastei de est a SUA. Fie că vorbim de Boston sau New York, de Chicago ori alte asemenea puternice centre industriale și culturale, este clară influența pe care europenii au avut-o asupra dezvoltării lor.
Acest lucru îmi aduce aminte chiar de unul dintre cele mai frumoase filme ale tuturor timpurilor, The Europeans (1979), după romanul omonim al lui Henry James (el însuși scriitor american venit din Marea Britanie). O realizare cinematografică de excepție care aducea în discuție tocmai emigrația europenilor către țărmul de peste ocean și care nu avea o acțiune propriu-zisă, dar care abunda în imagini de o frumusețe răpitoare și, desigur, introspecții aproape psihologice în viața intimă a personajelor pline de snobism venite de pe bătrânul continent. Asemănător cu filmul din 1979, dar cu o acțiune amplă, bogată în întâmplări care mai de care mai incitante, este și noul serial al cărui scenarist și producător este briliantul maestru al umorului subtil și fin cunoscător a tot ceea ce înseamnă high life-ul și high society-ul britanic (și, mai nou, american), Julian Fellowes, cel care a creat un alt serial de succes – Downton Abbey. De altfel, sunt acei iubitori ai acestuia din urmă care speră să descopere în The Gilded Age urme de orice fel care ar putea face legătura cu vreunul dintre personajele din Downton Abbey. Dacă va fi cazul sau nu, urmează să vedem. Până atunci, nu îmi rămâne decât să împărtășesc cu voi câteva dintre impresiile avute în urma vizionării primelor cinci episoade ale primului sezon al proaspătului serial realizat de Julian Fellowes.
Încă de la genericul de început am știut că voi asista la un nou fenomen de televiziune. Soundtrackul ce însoțește atât această introducere a fiecărui episod, precum și episoadele propriu-zise este semnată de tandemul de compozitori cunoscut sub numele de The Gregson-Williams Brothers, cei care au mai creat partituri și pentru filme precum Cronicile din Narnia, Shrek, Marțianul, Wonder Woman sau Aquaman. Iată, deci, o premisă mai mult decât promițătoare din punct de vedere sonor. Cât privește construcția vizuală a genericului de început, nici aceasta nu lasă deloc de dorit, aflându-se undeva la intersecția dintre conceptul pentru Game of Thrones și Downton Abbey. Poate veți spune că o asemenea analiză a părții de introducere a serialului poate părea ridicolă. Însă consider că o astfel de realizare poate crea și pregăti terenul și așteptările pentru ceea va urma să vizionăm, așadar constituie un element important al întregului serial.
Cât despre episoadele propriu-zise și povestea ce se întrevede, acestea nu pot primi decât laude. Spre deosebire de Downton Abbey, noul serial al lui Julian Fellowes este mult mai epic și mai profund din toate punctele de vedere – de la imagine și modul de filmare până la momentele de ansamblu, precum și la descrierea vizuală a caselor și a orașului (New York) în care se desfășoară. Totul dă senzația unei superproducții hollywoodiene, fără a fi caracterizat de superficialitatea unui asemenea scenariu. Nici nu ar avea cum, ținând cont de rafinamentul și plăcerea de introspecție psihologică a creatorului Fellowes, cunoscut pentru modalitatea sa unică de a privi cu lupa, dar și în ansamblu personajele create și societatea care le înconjoară pe acestea. Astfel, The Gilded Age se constituie într-o frumoasă frescă socială a finalului de secol XIX, apropiindu-se ca măiestrie a scriiturii și a caracterelor umane de asemenea realizări epice precum Anna Karenina sau Război și pace. New York-ul acestei perioade istorice este, deci, prezentat în toată splendoarea și complexitatea sa, fiind văzut atât prin ochii celor din clasa nobilă și de mijloc, cât și prin cel al servitorilor. Era de așteptat, de altfel, să întâlnim și aici acest contrast și această ciocnire a „lumii de deasupra” cu „cea de sub scări”, așa cum s-a întâmplat și Gosford Park și Downton Abbey.
Cu toate acestea, în The Gilded Age, accentul este pus pe diferența uriașă de gândire, de viziune și stil de viață dintre vechii new yorkezi (cei care se mândresc că sunt descendenți direcți ai călătorilor de pe Mayflower) și noua burghezie, îmbogățită peste noapte din exploatări industriale. Lupa este așezată, în special, asupra familiei Russell, al cărui cap, George Russell, este directorul celei mai mari companii de căi ferate din SUA. Este vremea în care transportul cu trenul devine principala sursă de venit pentru o mare parte din burghezia bogată, iar Julian Fellowes a reușit să redea perfect lupta pe viață și pe moarte (la propriu) dintre cei ce au fost și cei ce vor fi.
Din punct de vedere al distribuției, nici aici nu există niciun motiv de reproș. În frunte cu Christine Baranski, Cynthia Nixon și Carrie Coon, serialul HBO se dovedește a fi punctul de întâlnire a mai multor generații de actori americani și britanici de renume. Cele trei actrițe care țin capul de afiș demonstrează că pot juca cu mare ușurință și alte tipuri de roluri decât cele cu care au fost telespectatorii obișnuiți până acum. Deși personajul creat de Christine Baranski împrumută aspecte întâlnite și la Violet, bătrâna contesă din Downton Abbey, acesta nu este unul comic, așa cum poate ați fi așteptat de la cineva precum această artistă specializată pe roluri mai ușurele. Impresionează prin prezența pe ecran, prin statura impozantă, prin eleganță și determinare, asemenea partenerei sale, Cynthia Nixon, care preia rolul surorii rămase fată bătrână, ducând jocul pe ecran la noi înălțimi interpretative care nu au putut decât să mă uimească și să mă bucure nespus.
În opoziție cu cele două, se află Carrie Coon, interpreta reprezentantei noii societăți aflate într-o fulminantă ascensiune. Artista reușește să sublinieze cu grație, dar și cu forță, ambiția fără limite a acestei femei de vârstă mijlocie care ar face orice pentru a ocupa un loc în vechea gardă, spre a o conduce. O surpriză foarte plăcută a fost și descoperirea talentului deosebit al fiicei lui Meryl Streep, Louisa Jacobson, care dă viață tinerei Marian Brook, nepoata celor două surori descrise mai sus. Actrița dovedește că a moștenit din plin talentul mamei sale și că poate duce mai departe cu capul sus moștenirea artistică ce i-a fost încredințată. Alte nume sonore care se alătură acestei distribuții bine alese sunt Audra McDonald, Linda Emond, Michael Cerveris, Taissa Farmiga și Donna Murphy.
Așadar, pentru iubitorii serialelor care prezintă viața din înalta societate, dar și pentru cei care au fost fani înfocați Downton Abbey, noul serial HBO, The Gilded Age, va fi cu siguranță o surpriză plăcută pe care o vor descoperi și o vor savura din plin. Și, din câte se poate observa deja, sunt sigur că vor exista mai mult de 2 sezoane, căci posibilitățile oferite de poveste sunt nenumărate, iar succesul la public este unul garantat.
Nota: 8,5/10
Pe HBO GO din 24 ianuarie.
(Surse foto: https://m.imdb.com, www.skygroup.sky, www.marca.com, https://tvline.com)
