Filme Filme romanesti

Lumea văzută de Maria: Dinți de lapte (2025)

Dinți de lapte (2025)
Regia: Mihai Mincan
Distribuția: Emma Ioana Mogos, Victor-Ioan Rogobete, Lara Maria Alexandra Comanescu, István Téglás

‘Dinți de lapte’ este un film unic în felul său. Este al doilea film de autor (scris și regizat) de Mihai Mincan și realizat ca o coproducție cu finanțare și participare internațională. De data aceasta, spre deosebire de filmul său de debut, acțiunea se petrece în România, într-o perioada critică și de schimbare radicala, anul 1989 și începutul anului 1990. Nu este un teritoriu nou pentru cinematografia românească, multe dintre filmele Noului Val au abordat acele luni în care soarta României a luat o turnură radical diferită după o jumătate de secol care părea să dureze o eternitate. Ceea ce este special în noul film al lui Mihai Mincan este perspectiva din care este percepută schimbarea – prin ochii, sufletul și visele unei fetițe de 10 ani care-și trăiește copilăria (așa cum se trăia copilăria în anii finali ai dictaturii) și trece în paralel printr-un eveniment traumatic și prin consecințele acestuia.

În scena care deschide filmul vedem o pereche de mâini care sparg nuci, adună miezurile într-un castron și aruncă cojile într-un coș de gunoi. A doua scenă începe din perspectiva ‘zbor de pasare’ pentru a cobori într-un loc de joacă, de fapt un spațiu viran între blocuri de locuințe urâte unde se află câțiva copii. Unul dintre ei este Maria. Sora ei trece cu o găleată de gunoi în mână, înțelegem că în ea sunt cojile din scena precedentă. Iese din cadru, din film, poate din viață. Sora mai mare dispare, poate răpită de bărbații dintr-o mașină neagră pe care unii martori zic că au văzut-o, nu însă și spectatorii. Mașinile negre erau folosite de autorități și de privilegiații regimului. Absența fetei dispărute domină filmul. Miliția îi anchetează pe părinți, dar se simte și rutina ineficienței și neîncrederea dintre oameni și funcționarii sistemului. Maria încearcă propria ei anchetă și explorează împreună cu alti doi copii o hală industrială părăsită în care se adăpostește un vagabond. Fata se maturizează în atmosfera de resemnare și depresie care caracterizează viețile oamenilor, se simte vinovată de dispariția surorii sale (de fapt fusese rândul ei să arunce gunoiul). Ceremoniile copilăriei inventate de sistem (primirea în organizația de pionieri) nu-i pot umple viața lipsită de jucării și de speranță. Realitatea și visele (mai degrabă coșmaruri) sunt greu de delimitat. Fetița asistă și la destrămarea familiei. Tatăl, care își interiorizează durerea încercând să concentreze afecțiunea asupra fiicei ramase, o părăsește pe mama care continuase obsesiv dar zadarnic căutările, disperată și frustrată de apatia autorităților. În jur se petrece o revoluție dar nu o vedem deloc în viețile eroilor. Primăvara lui ’90, prima în libertate, găsește familia dezbinată și la fel de lipsită de speranță.

Tânăra actriță Emma Ioana Mogoș joaca excepțional rolul fetiței și o parte din merit este, desigur, și al regizorului. Ea este prezentă și când nu o vedem, căci aparatul de filmat preia rolul ei, fie în realitate, fie în imaginație sau vise. Aparatul de filmat al lui George Chiper este ținut în mână în majoritatea scenelor, ca în filmele de amatori, accentuând atmosfera de autenticitate, perspectiva eroinei și starea de nervozitate și presiune psihologică generală. Reconstituirea atmosferei cenușii și lipsite de orizont de la sfârșitul anilor ’80 este foarte precisă cu hâdoșenia peisajelor urbane și industriale și a uniformelor școlare ridicole cu umilitoarele lor numere matricole. Câteva detalii inexacte (închiderea balcoanelor era interzisă în ultimul deceniu al dictaturii, termopane nu existau, probele ADN nu cred că erau practicate de miliția română în anii ’80) ar fi putut fi evitate, dar probabil că și o parte dintre realizatori nu se născuseră atunci. Într-un fel filmul acesta dă senzația că vine prea tărziu. Ar fi putut fi făcut acum 15 sau 20 de ani. Are însă o calitate și o consistență în stil care mie îmi dau multe speranțe și încredere în ceea ce poate Mihai Mincan. Aștept cu mult interes filmele sale următoare.

Filmul „Dinți de lapte” va avea premiera națională din 14 octombrie, distribuit de T.R.I.B.E. Films.

Nota: 7/10

(Sursă fotografii: IMDb.com)

Articole similare

Fără suflet: Nosferatu (2024)

Dan Romascanu

Întunecat și înspăimântător: Antichrist (2009)

Dan Romascanu

Tradiţie, familie, ceai, Ozu: Flavor of Green Tea Over Rice (1952)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult