Law Abiding Citizen (2009) – Motivat sa ucida
Regia: F. Gary Gray
Distributie: Jamie Foxx, Gerard Butler, Colm Meaney, Bruce McGill
Regasim aici genul de film de actiune care te prinde in timp ce il vizionezi, te tine pe marginea fotoliului sau a canapelei, iar cand luminile se reaprind, incepi sa iti pui intrebari despre credibilitatea si autenticitatea nu numai a actiunii, ci de asemenea si a personajelor si a insemnatatii a ceea ce ai vazut pe ecran.
Primele scene din Law Abiding Citizen ni-l infatiseaza pe erou (interpretat de Gerald Butler – relege Leonidas din filmul „300”, intr-un stil foarte apropiat de Russell Crowe), vorbind cu fetita sa, in timp ce construieste ansamble electronice amatoricesti (de fapt, ele sunt foarte profesioniste, insa vom afla asta mai tarziu).
Apoi iadul se declanseaza, oamenii rai patrund in casa, ii omoara fiica, ii violeaza si omoara sotia. Cand procurorul (Jamie Foxx) incheie o intelegere cu unul dintre criminali pentru a fi martorul acuzarii impotriva celuilalt infractor, astfel incat acesta sa capete o pedeapsa mai usoara fata de pedeapsa cu moartea, eroul nostru se revolta si se enerveaza. El de fapt devine mai mult decat nervos, el devine un ucigas in serie psihopat, care va ucide unul cate unul nu doar pe participantii la crima oribila care i-a distrus viata, ci, de asemenea, pe toti cei care s-au implicat in afacere.
El este mai multi decat un simplu ucigas in serie, el va fi un ucigas in seris sofisticat, care este capabil sa ucida chiar si cand este in inchisoare, chiar daca se afla la izolare. Aflam astfel ca aptitudinile sale nu sunt chiar amatoricesti, ci mai degraba unele ale unui planificator profesionist de crime. Criminalii si oamenii compromisi ai justitiei au ales, intr-adevar, tipul gresit.
Pare acest rezumat ca un film pe care l-am vazut deja de sute de ori, in sensul bun al cuvantului sau stupid, in sensul rau al cuvantului? Da, asa pare. Surpriza este cat de bine functioneaza, in majoritatea timpului. Meritul apartine, dupa parerea mea, regizorului F. Gary Grey ale carui precedente filme cunoscute (The Negociator, The Italian Job) erau de asemenea in genul thrillerului de aciune, dovedind stapanirea sa cu privire la acest domeniu. Gray pastreaza suspandul la cote ridicate in majoritatea timpului, el reuseste sa surprinda spectatorul de cateva ori cu insertii de violenta chiar cand ordinea aparenta pare sa se fi restabilit, dar cel mai important el stie sa aleaga actorii.
Gerald Butler este foarte credibil atat timp cat spectatorii sfarsesc prin a se simti in pielea personajului mai mult decat el merita, insa surpriza reala este Colm Meaney, un mare actor de televiziune pe care il stim din cateva seriale, care primeste aici oportunitatea de a ajunge pe marile ecrane si, in mod sigur, merita mai mult timp pe acestea.
Este logica de dupa vizionare care ucide acest film. Dar aprinderea luminilor dupa film este inevitabila, dupa cum stim.
2 comments
da, logica il feliaza, il baga in masina de tocat si il face chiftele, sweeny way, mi s-a parut gretos fara noima, tortura dezgolita de orice, de arta, de logica, dar daca e sa ma uit doar la puterea exemplului extrem nu e chiar atat de catastrofal, dar tot nu mi-a placut, deloc 😀
dupa cum incepuse, parea un film care ar fi putut zgudui sistemul juridic american … producatorii s-au speriat parca de ce ar fi putut iesi , si au deviat filmul catre un thriller mediocru … pacat.