Landing on Their Feet (serial, 9 episoade, 2017) – Noflot al HaRaglayim
Creator: Ruti Rudner, regia: Ayelet Menahemi
Distribuția: Mili Avital, Shani Cohen, Gilat Ankori
Femeile pot face tot ce pot face bărbații și multe le fac mai bine. Cred sincer în adevărul (aproape) absolut al acestei afirmații. Aplicând-o la serialul TV „Aterizând pe picioare” („Noflot al haRaglayim”), al cărei prim sezon a fost transmis de unul dintre principalele posturi de televiziune din Israel în 2017, pot spune următoarele. Femeile pot fi detectivi excelenți. Femeile pot face seriale de televiziune bune despre detectivi. „Aterizând pe picioare” a fost creat de Ruti Rudner, regizat de Ayelet Menahemi, iar rolurile principale sunt încredințate lui Mili Avital (care are o mică faimă la Hollywood) și Shani Cohen (care are o faimă locală, mai ales în roluri comice, dar joacă ceva diferit aici). Rezultatul este destul de satisfăcător.
Avraham (soțul lui Dana – Mili Avital), zis și Avi (iubitul lui Hanit – Shani Cohen), este un detectiv privat, care dispare brusc părăsindu-și soția în datorii, iubita și detectiva partenera să se descurce cum poate, fiul de zece ani fără prezența sa paternă. Nu îl vedem de fapt niciodată până la ultimul episod, dar absența lui și căutarile celor două femei – soția și iubita, acum parteneri în agenția de detectivi – sunt temele recurente ale sezonului. Pe drum, de-a lungul celor nouă episoade, vom vedea evoluând prietenia și rivalitatea dintre cele două femei, familia Danei în pericol și reconstruindu-se, și vor fi rezolvate și câteva cazuri polițiste destul de minore, cu umor, noroc și intuiție. In paralel, firul principal al poveștii își va găși soluția, cum se cuvine, în ultimul episod.
Mi-a plăcut acest serial. Fără a atinge recorduri sau a cere folosirea de superlative, „Aterizand pe picioare” reușește să construiască situații credibile pe un fundal pe care îl putem recunoaște, personajele sale sunt interesante și ne pasă de ele, iar povestea evoluează treptat spre o soluție satisfăcătoare atât ca logică detectivă, cât și din punct de vedere psihologic. Deși nu evită în totalitate stereotipurile (etnicitatea personajelor sau episoadele filmate în străinătate), stilul lui Ayelet Menahemi este suficient de ușurel și plin de umor pentru a ne face să le luăm la proporțiile necesare. Cele două actrițe principale își dezvoltă într-o manieră foarte credibilă rolurile, iar ‘chimia’ dintre ele funcționează bine. Nu știu dacă se află în planuri un al doilea sezon, dar nu m-ar deranja să văd o continuare.
