Kari-gurashi no Arietti (2010) – The Secret World of Arrietty
Regizor: Hiromasa Yonebayashi
Scenaristi: Hayao Miyazaki, Keiko Niwa
Voci: Saoirse Ronan, Tom Holland, Mark Strong, Olivia Colman, Phyllida Law, Geraldine McEwan
Orice animatie japoneza de calitate pe care am urmarit-o cu placere in ultima vreme, s-a legat intr-un fel sau altul de numele lui Hayao Miyazaki. Nici „Arrietty” nu face exceptie, talentatul japonez asumandu-si rolul dificil de a adapta romanul ” The Borrowers”, al scriitoarei Mary Norton si de a-l transforma intr-o creatie cinematografica de succes. Si ce combinatie mai buna putea alege, decat Studiourile Ghibli si viziunea artistica regizorala a protejatului sau, Hiromasa Yonebayashi.
Ne lasam vrajiti de cele doua lumi colorate, luxuriante, fascinante pe care animatorii japonezi le-au imaginat pentru spectatori, una de zi cu zi, iar cea de-a doua magica, secreta.
Prima este lumea lui Shawn, un adolescent aflat in convalescenta, retras in linistea si caldura unei case de la tara, pregatindu-se pentru o operatie dificila, in compania matusii sale si a servitoarei.
Cea de-a doua lume este cea a miniaturilor, a micutei Arrietty care se ascunde in firele de iarba si foloseste o frunza drept umbrela. In lumea ei, Arrietty este la varsta intrebarilor, a descoperirilor si clarificarilor. Temperamentul sau aventuros o indeamna sa exploreze cu indrazneala dar si cu sensibilitate peisajul strain si periculos populat cu creaturi gigantice – oamenii. Este un moment important in viata micutei eroine – prima ei experienta ca ” imprumutatoare”. Calatoria de initiere, realizata impreuna cu tatal ei, este pe cat de banala pe atat de fascinanta.
Cele doua lumi se intrepatrund, iar planurile si vietile eroilor nostri se schimba cand Shawn o descopera pe Arrietty si mica ei familie. Daca aceasta intalnire inseamna distrugere si moarte pentru imprumutatori sau daca, din contra, mica lume si-a gasit un aliat printre oamenii mari, va lasam sa descoperiti singuri.
La fel ca in mai toate animatiile nipone, imaginatia este punctul forte care a permis crearea unora dintre cele mai interesante si inedite locatii. Ceea ce difera de data aceasta, nu este locatia in sine, ci punctul de vedere asupra lucrurilor inconjuratoare. Ce poate fi mai fascinant decat prima experienta ca imprumutatoare a lui Arrietty, in care o vedem circuland pe pereti si pe tocurile usii, folosind cuie pe post de scara si capse in loc de trepte, un fir de ata devine o franghie de alpinism, iar mesele si scaunele obstacole depasite prin escaladare. La fel de captivanta este si excursia in gradina, printre insecte, cu valente de monstri spectaculosi, nemaipunand la socoteala intalnirea cu pisica, uriasa pentru eroina noastra si atata de normala pentru Shawn. Normalul se transforma in extraordinar numai prin simpla schimbare a perspectivei.
Sentimentul preponderent care se degaja din intreaga poveste este insa optimismul iar responsabila pentru acest lucru este personajul Arrietty. Desi si-a petrecut intreaga viata in singuratate, fara perspectiva de a intalni alte persoane asemeni ei in afara de parinti, desi fiecare iesire in natura echivaleaza cu o aventura extrema, Arrietty isi pastreaza energia, efervescenta si optimismul. Pentru micuta eroina, viata este o aventura continua iar pesimismului si dramatismului realitatii i se opune cu dinamism si exuberanta.
Iubitorii animatiei japoneze vor aprecia, probabil prin comparatie, ca Arrietty nu se ridica la nivelul celorlalte productii cu care ne-a incantat “Ghibli” in anii anteriori, insa spectatorii vor fi fascinati de animatiile create manual, de personajele frumoase, charismatice, interesante, de relatia plina de emotie, romantism si duiosie dintre Shawn si micuta eroina. Si poate ca lipseste tematica – mesajul care sa indemne la activism, insa cu siguranta nu-i lipseste farmecul, magia si bucuria necesare pentru incantarea sufletului si relaxarea mintii…
