Ivanovo detstvo (Ivan’s Childhood – 1962) – Copilaria lui Ivan
Regia: Andrei Tarkovsky
Actori: Nikolai Burlyayev, Valentin Zubkov
Puteti cumpara DVD-ul acum, de la ProVideo.ro.
Pentru mine, vizionarea primului lungmetraj al lui Tarkovsky a reprezentat o repetare a unei experiente mai vechi: aceea de a vedea de la inceput pana la sfarsit opera cinematografica a unuia dintre cei mai mari regizori. Si atunci, ca si acum, ma aflam in fata unei controverse. Aceea a faptului ca vad filmele pur personal, fara a le privi prea mult din prisma unui regizor, actor, scenarist favorit, cunoscut sau celebru si a felului in care privesc ei cinematografia. De aceea, dorinta mea de a-l privi pe Tarkovsky a plecat din doua parti: una, parerea mea (obiectiva) ca prea mult timp am fost ignorant si am urmarit filme fara scop si fara o organizare precisa, ci doar pentru placere personala; a doua parte, ca trebuie sa imi completez structura de critic (amator) de film prin vizionarea unor autori, filme, capodopere care au influentat istoria acestei arte.
Cel de-al doilea film al lui Tarkovsky, spre deosebire de mediumetrajul „Compresorul si vioara”, nu a fost o revelatie. Speram sa gasesc in el, dupa periplul studentesc din filmul precedent, o iluminare. Am gasit un film profund razboinic, sovietic, cu un mesaj purtat spre apararea patriei de catre un baiat care si-a pierdut parintii, cu un final alcatuit (cu juxtapuneri ale regizorului) din materialele propagandistice de dupa razboi, cu cadavrele familiei Goebbels, cu Berlinul distrus si cu arhivele naziste confiscate de rusi si, imi amintesc, facute pierdute pentru inca 50 de ani, abia scoase la iveala de cativa ani.
Ivan, eroul filmului, este un copil de aproximativ doisprezece ani, care incearca sa razbata prin valtoarea razboiului. Fara familie, insa inconjurat de virtutile luptelor si iubit de soldati, nu intrevede decat o despartire si in acelasi timp o unire cu viata, si anume lupta. Se vede intotdeauna ca un soldat, chiar daca varsta nu i-ar permite asa ceva. Actiunea se petrece pe malul unui rau care este si linie de front, de o parte fiind nazistii (pe care doar ii simtim, prin intermediul loviturilor de tun), pe cealalta parte a raului sunt sovieticii, in mijlocul carora se intampla actiunea si traieste si Ivan.
Fac aici o deosebire de filmele romanesti de razboi, care au ca actiune principala lupta si densitatea personajelor razboinice, aparent frumoase prin desfasurarea de forte si prin multiplele scene de batalie, de vitejie, de sange transpus patrioti, dar complet lipsite de ideatica si de personalitate. Prin comparatie, „Copilaria lui Ivan” are ca personaj principal un copil, care se simte razboinic, care nu se vede facut decat pentru razboi, constinetizand astfel timpurile in care traieste,. Un personaj ambitios, ciudat, de altfel, prin implicarea absoluta, intr-o perioada cand altii ori innebuneau, ori isi doreau sa plece din calea primejdiilor sau a razboiului. Inconstient.
In ciuda reactiilor lui, se poate intrevedea dorinta lui de a trai intr-o lume mai buna. Viseza deseori copilaria sa, poate iluzoriu, dar totdeauna dintr-o perspectiva fericita: o plimbare cu sora lui si cu mere aruncate din masina; o privire alaturi de mama lui intr-o fantana, pentru a privi o stea la lumina zilei; un „de-a v-ati ascunselea” pe o plaja linistita, impreuna cu alti copii. Dorinte ale unei vieti linistite si fericite, pe care, insa, nu o va apuca din cauza razboiului care a rapit-o si pe mama si pe sora sa.
Inchei prin cuvintele lui Sartre asupra acestui film: „el este in mod radical ceea ce istoria a facut din el. Proiectat fara voia lui in razboi, el este in intregime facut pentru razboi. Totusi el este un copil. Acest suflet dezolat pastreaza tandretea copilariei, dar nu o mai poate resimti si cu atat mai mult nu o mai poate exprima.”
1 comment