Au plus près du paradis (2002) – Aproape de paradis
Regia: Tonie Marshall
Distribuția: Catherine Deneuve, William Hurt, Bernard Le Coq
‘Au plus pres du paradis’ (titlul în engleză este ‘Nearest to Heaven’), filmul din 2002 al regizoarei Tonie Marshall este în opinia mea un caz clasic de subapreciere. Voi da un exemplu. În a doua scenă a filmului, eroina principală interpretată de Catherine Deneuve este așezată într-o sală de cinema unde se proiectează ‘An Affair to Remember’, un film de dragoste din 1957, avandu-i pe Cary Grant și pe Deborah Kerr în rolurile principale. Vizionarea nu este întâmplătoare, căci filmul are legătură cu o poveste de dragoste din trecutul ei. La două scaune de ea stă o fată, care este și mai emoționată de cele ce se petrec pe ecran. La finalul proiecției Deneuve este vădit emoționată, iar fata este în lacrimi. Actrița care o interpretează pe cealaltă spectatoare nu este alta decât Emmanuelle Devos, formidabila actriță care avea deja în 2002 mai mult decât un deceniu de succes în filmografie. Este singura scenă în care apare, o scenă de film în film cum erau multe la Truffaut, emoționantă prin rezonanța dintre destinele și sentimentele eroilor și cele care se petrec pe ecranul salii de cinema. Devos a ținut să apară în aceasta scenă, poate pentru a fi alături de Deneuve, sigur pentru a da un plus de calitate și atractivitate filmului.
‘Au plus pres du paradis’ propune o poveste de dragoste tardivă. De fapt, poate este vorba despre o poveste de dragoste imaginată, sau, dimpotrivă, despre doua povești diferite. Eroina filmului, Fanette, este o expertă în artă contemporană, divorțată, cu fiica deja cu viața ei proprie și cu conflicte inerente intre generații. După reuninea de 30 de ani de la terminarea studiilor este acostată destul de insistent de Bernard, bărbatul care o iubise în tinerețe, pe care îl repinsese atunci și îl respinge acum din nou. În fapt, ea continuă să fie îndrăgostită de Philippe, dar acesta este o prezență evazivă, nu este sigur că a fost prezent la reuniune, pare să fie mereu în jur dar nu-l vedem niciodată clar. Daca există, sigur poartă un costum de culoare gri. Plecată pentru o scurtă călătorie în America pentru a fotografia lucrările din colecții particulare ale unui pictor celebru, îl întâlnește pe Matt, fotograf profesionist. Între cei doi începe o relație incomodă și marcată de diferențele culturale la toate nivelele – de artă, de maniere, de felul în care abordează relațiile. În plus, o scrisoare într-un plic albastru îi da întălnire pe acoperișul lui Empire State Building în Manhattan, la fel ca în finalul din ‘An Affair to Remember’. Se va termina și acest film în mod asemănător?
Catherine Deneuve domină filmul. Firesc, scenariul este scris pentru ea. Replica pe care o dă William Hurt în rolul agasantului (la prima impresie) fotograf american este pe măsură. Performanțele actoricești ale celor doi îi plasează bine în genul comediilor romantice cu perechi franco-americane, care erau foarte la modă în acea perioadă. Bernard Le Coq are și el o prestație excelentă în rolul pretendentului veșnic respins care ascunde câteva secrete. Imaginea este semnată de Agnes Godard, operatoare care a lucrat cu regizori precum Claire Denis și Wim Wenders, expertă în a prinde în film atmosfera marilor orașe – în acest caz Paris și New York. Un film elegant, puțin misterios și puțin desuet, o poveste clasică într-o atmosferă modernă, care mie mi-a plăcut și care cred că va place și multora dintre prietenii mei.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
